Pentru cine caută pe google „tanc intră în Jeep‟ probabil va da peste Unhinged, un film din 2020 ce-l are în rol principal pe Russell Crowe ajuns la dimensiuni colosale, și nu ca pregătire pentru film, ci pur și simplu s-a făcut cât un munte jumătate ce abia mai respiră.
Serios, omule, du-te la un control, fă o cură de slăbire, cât să ducă și inima aia?
Premisa din Unhinged este lovită de sindromul siamez pentru că am văzut de curând Bumperkleef (Tailgate), un film olandez din 2019 cu o idee absolut identică și îmi vine greu a crede că Unhinged nu s-a inspirat de aici, chiar dacă, per ansamblu, povestea este una care datează de mult în cinematografie.
Rachel (Caren Pistorius – Mortal engines), mama, și Kyle (Gabriel Bateman – Child`s play), fiul, sunt în întârziere, care la serviciu, care la școală, pentru că Rachel este o femeie dezordonată, doarme până târziu, are pe cap și un divorț, așa că nervii ei sunt întinși la maximum.
Și când se mai lovește și de un trafic infernal, deja paharul dă pe dinafară, mai ales că în fața ei, la semaforul verde, un Jeepan nu se mișcă, așa că hop, cu claxonul.
La volanul Jeep-ului cine să fie? Personalul interpretat de Russell Crowe căruia nu-i pică bine la bibilică atitudinea lui Rachel și uite așa începe o urmărire dementă în care psihopatul caută răzbunare.
Deși ideea a mai fost folosită, nu m-ar fi deranjat deloc asta dacă scenariul ar fi fost unul decent, nu ceream luna de pe cer, dar măcar să nu fiu jignit ca ultimul tâmpit de pe planetă.
Personajele principale, în speță Rachel, sunt cretine de-a dreptul, nu există nicio urmă de verosimil în comportamentul lor, cea mai proastă decizie într-o anumită situație fie pe aia o ia.
Mă uitam cu stupefacție cum oameni în toată firea nu puneau dracului mâna pe telefon să anunțe poliția și doar se uitai ca retardații la ceea ce făcea antagonistul. La fel și Rachel, are multiple oportunități de a termina rapid cu nebunul ce o urmărește, dar nici gând, se avântă în cele mai stupide situații doar pentru a tergiversa finalul din Unhinged.
Scenariul nu se sinchisește să inventeze explicații inteligente pentru care Rachel sau alte personaje nu-l dau de gol pe nebun, ci este cuprins de o lehamite sictirită și se raliază principiului: „Las` că merge și așa‟. Și eu care credeam că Tailgate e slab și mă așteptam ca Unhinged să salveze turma.
Nu știu oameni buni, poate sunt eu prea optimist și mai văd și binele (ăla puțin) din oameni, dar chiar așa de nepăsătoare să fie lumea încât nimeni să nu facă nimic în fața unei crime comise în văzul oamenilor ziua în amiaza mare?
Și în altă ordine de idei, poate or fi băncile la care am eu conturi paranoice, dar voi ați pomenit aplicații de mobile banking accesabile fără parolă, fără vreo măsură de securitate? Că la mine fără PIN, amprentă digitală, recunoaștere facială și circumferința sfincterului nu se deschid nici de ale dracului. În schimb, în Unhinged se pare că orice nătărău îți poate accesa aplicația de mobile banking fără vreo problemă.
Plus că scenariul colcăie de coincidențe fericite pentru că din lipsă de inteligență, o dă pe soluții simple, dar greu de înghițit.
Și tocmai asemenea elucubrații fac din Unhinged un film prost pentru că scenariul este imbecil și neconectat la realitate.
Săracul Russell Crowe (The mummy, The nice guys) se screme, la propriu, să salveze ceva din film, dar corpolența lui îl împiedică să imprime veridicitate personajului, pare că are 200 de kilograme, cu toate astea este sprinten ca o gazelă. Și cu toate că este un munte, pare-se că pumnii lui nu prea au efect asupra unor oameni foarte firavi. Deh, logică de film.
Filmul are și câteva momente tensionate, dar în mare parte se bazează pur și simplu pe ample distrugeri de mașini, așa, fără sens, doar să umple golul lăsat de lipsa unui scenariu inteligent care se baza pe: „uite cum bubuie mașina, poate te păcălesc să uiți că în rest nu ai ce vedea la film‟, cam ăsta a fost motto-ul din Unhinged.
M-am uitat să văd ce a mai regizat acest Derrick Borte, practic mai nimic. Nu înțeleg ce a fost cu măgăria asta de scenariu pentru că autorul lui, Carl Ellsworth, nu stă chiar rău în portofoliu, având semnătura pusă pe Red eye, Disturbia, The last house on the left și Red dawn, toate filme mult mai bune decât cel de față.
Personajele nu-s bine conturate, ne sunt aruncate câteva fărâme de caracterizare și atât, probabil ni se apleca dacă am fi cunoscut mai bine protagoniștii, și din cauza asta filmul este și foarte scurt, se chinuie serios să atingă borna de 90 de minute.
Păcat, pentru că mesajul cu privire la furia șoselei („road rage‟) este unul de luat în seamă, dar scenaristul nu a știut cum să se facă auzit într-un mod inteligent, bombardându-ne cu „car-porn‟ în ideea că poate asta este suficient.
Pe final, mesajul meu este simplu: „Nu fi meltean la volan, nu fi bășină-n mașină‟ și am pregătit 4 roți pentru Unhinged.
(2 / 5)Trailer: