Wings

1927/1928

Odată cu Wings îmi iau zborul într-o altă misiune temerară, aceea de a vedea TOATE producțiile câștigătoare de Oscar pentru cel mai bun film.

Iar cel care a intrat în istorie ca primul laureat a fost Wings.

 

🎬 Premisă

Anul este 1917 și Primul Război Mondial își cere tributul în USA care până atunci a stat deoparte.

Scena ne duce într-un mic orășel tipic yankeilor unde dăm peste Jack (Charles Rogers), un împătimit al motoarelor care ar vrea să și zboare, ăsta fiind visul lui de-o viață.

Vecina lui, Mary (Clara Bow) îi face în permanență ochi dulci, dar el este cam orbete la semnalele trimise de frumușica de peste gard, fiind amorezat de Sylvie (Jobyna Ralston).

Însă aceasta, deși a recepționat feromonii puternici ai lui Jack, este fermecată de David (Richard Arlen), bogătanul orașului, dar nu datorită averii lui, chiar îl iubește cu adevărat.

Și să vezi drăcie, Jack și David sunt prieteni, ei luptându-se pentru inima aceleiași demoazele, deși unul dintre ei știe rezultatul final.

Încrengătura asta iubăreață ia final când cei doi masculi sunt înregimentați în aviația americană și răsturnăm celebra zicala, acum „Make war, not love‟.

Și dacă-i război, apăi lăsăm pupăturile și îmbrățișăm obuzele.

 

💭 Comentariu

Wings este un film mut și alb-negru, lucru care nu surprinde pe nimeni având în vedere că vorbim despre o producție ce se apropie de centenar.

Ca atare, trebuie o doză zdravănă de tărie răbdătoare pentru a urmări filmul. N-am avut probleme, am văzut eu Intolerance de aproape 3 ore din anul 1916, nu văd eu două ore jumătate de Wings?

Povestea este una secerată-n două, pe de o parte avem eternul balamuc drăgăstos în care sunt implicate mai multe personaje, aici patru, iar permutările dau naștere unor situații inconfortabile, pe de altă parte asistăm la scene de război care conțin tot ceea ce trebuie pentru astfel de secvențe.

În prim-plan este relația permanent schimbătoare dintre Jack și David, dacă-n aer sunt camarazi nedespărțiți, la sol sunt inamici neînduplecați.

Să o spun pe aia dreapta, tehnic am rămas impresionat de modul în care a fost realizat Wings. Au fost destule momente în care m-am tot întrebat cum răstignirea maternală au reușit să filmeze secvențele aeriene care, în ciuda granulației imaginii și a nuanțelor alb-negru, arată al naibii de realist.

Dacă era un film modern, era simplu, s-au pus în studio în fața unui ecran verde și apoi restul a fost făcut de calculatoare.

Dar atunci? Am făcut ceva cercetări, nu vă imaginați că am scormonit darkweb-ul după informații, ci Wikipedia, și am aflat că totul a fost filmat „on location‟, cu avioane în zbor, o grămadă de piloți și o durată extinsă de producție din cauza vremii nefavorabile. Ca o picanterie, au filmat nouă luni și hormonii și-au făcut de cap pe platouri, oare ce mai durează 9 luni?

 

 

Vedeți ce înseamnă să am preconcepții? Nu mă așteptam ca un film de acum aproape 100 de ani să fie atât de palpitant în ceea ce privește acțiunea, că nah, ce știau ăia de acum un secol despre filme?

Ei bine, știau ceva pentru că avem parte de lupte aeriene pe muchie de cuțit, război pe bune la sol, tancuri, obuze, explozii, batalioane de cadavre, ce să mai, dacă fix același film era realizat cu tehnică modernă, ar fi rupt pe toate planurile.

Însă restrângerile tehnice sunt evidente în ceea ce privește editarea, apar și dispar personaje și avioane de nu-i adevărat, într-un cadru de un sfert de secundă sunt pe ecran, în următorul dispar ca prin magie din cauza unei editări destul de butucănoase.

Nu pot condamna prea mult filmul pentru asta, mai ales că este vorba de o producție restaurată de Paramount, deci au lucrat cu ce au mai găsit prin beci. De asta și avem coloratură în acest ocean de alb-negru, exploziile sunt galbene, ceea ce creează o senzație stranie.

O altă particularitate a lui Wings este faptul că nu-i chiar mut, într-adevăr n-avem dialoguri vorbite, dar în rest războiul urlă zgomotos în timpane, scenele în care apar confruntări intense sunt însoțite de huruitul elicelor, zumzetul gloanțelor și urletul exploziilor, toate pe o coloană sonoră orchestrală simfonică de-ți vine să te aliniezi în fața primului birou de recrutare.

M-a cam sictirit o bucată îndelungă de pe la mijloc, una de relaș în care asistăm la o băută bombă ce se lasă cu bule imaginate și în care ne jelim despre iubiri neîmpărtășite.

 

🏆 Verdict

Dacă îți setezi mintea să te transporte în perioada lansării filmului, Wings chiar este o producție de lăudat, mai ales prin realismul scenelor de război, dacă n-ai ști că urmărești o peliculă oscarizată, ai putea crede că ești în fața unui documentar despre prima conflagrație mondială.

Și am păstrat pentru final nucleara iradiantă, în Wings sunt secvențe (micro) de nuditate, nu doar că avem câteva buci masculine în fundal, dar și Clara Bow are pentru o fracțiune de secundă nurii la vedere. A trebuit să pun stop cadru, desigur pentru motive artistice, dar sunt acolo.

Ba chiar anticipează trendul de peste 100 de ani și ne bagă și momente (probabil fără premeditare) de afecțiune între persoane de același sex.

Mi-e greu, tot mi-e greu și acum, să etichetez asemenea producții extrem de vechi, dar încerc să mă detașez de zeppelin-ul din aer (adică realizarea tehnică alb-negru și mută) și să atac frontal povestea, iar pentru asta Wings merită 7 raiduri devastatoare.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Cimarron

1930/1931 Cimarron este primul western câștigător de Oscar pentru cel mai bun film. Însă nu-i …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.