Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
X-Men: Dark Phoenix închide saga X-Men aflată sub tutela Fox pentru că de acum încolo frâiele vor fi preluate de șoarecele nesătul de la Disney.
După dezamăgitorul (pentru restul lumii) X-Men: Apocalypse, dar care mie mi-a plăcut, în special pentru o secvență pe care o voi ține minte pentru totdeauna, iată că Dark Phoenix, producție cu multe probleme, este în fine lansată la apă și ia în colimator aceeași poveste a lui Jean Grey ca în The last stand.
După o scurtă introducere în copilăria tragică a lui Jean Grey (Sophie Turner), iată-ne expediați în anul 1992 când echipa X-Men este apelată de POTUS, președintele Statelor Unite ale Americii, pentru a salva o misiune spațială ce a apucat-o pe căi nasoale.
Aflați în spațiu, trupa de oameni cu puteri speciale este întâmpinată de o fleșcăială cosmică multicoloră care se cuibărește printre porii lui Jean Grey, dându-i puteri dincolo de orice închipuiri.
Cum fătucă noastră, care oricum avea niscai probleme în a-și ține demonii încuiați în mansardă, nu poate stăpâni imensa forță ce a penetrat-o și face prăpăd involuntar în stânga și în dreapta, se sperie și o întinde pe câmpii să se regăsească.
Pe urmele ei se pornește o avalanșă de lume, de la prietenii ei mutanți care vor s-o salveze, la oameni înarmați până-n șnurul de la chiloți pentru a o face pe Jean Grey să guste pământul subteran și până la niște vizitatori extraplanetari care au și ei ceva treabă cu mâzga atotputernică.
Acum că au fost puse bazele intrigii în Dark Phoenix, mi-am tras mai aproape paiul să sug mai bine la suc, așteptând dezmăț vizual pe măsura bugetului respectabil de 200 de milioane de S-uri dublu tăiate vertical.
Când colo, am crezut că m-am teleportat în timpul concertului susținut de un cor de bocitoare, că mai tot filmul la asta se reduce, o jelanie universală.
Nu mă mai leg pe logica inexistentă în continuitatea filmelor pentru că Jean Grey a demonstrat niște puteri demne de Dark Phoenix în urmă cu 9 ani în Apocalypse, urmând linia temporală din serie (deci de atunci avea asemenea puteri), și că are aceeași vârstă în 1992 ca în 1983 și că proful Charles Xavier îmbătrânește cu vreo 30-40 de ani între 1992 (când are loc acțiunea din Dark Phoenix), unde este interpretat de James McAvoy, și 2004, unde este interpretat de Patrick Stewart, că îmi bubuie capul gândindu-mă la chestia asta.
Dar mă așteptam de la Dark Phoenix la un adio de ținut minte, nu la o asemenea harababură de scenariu în care, în mare parte, nu se întâmplă nimic interesant.
Toată lumea își plânge soarta și bocesc unul pe umerii altuia în timp ce eu tot așteptam să se cineva la bătaie prin film, că de aia se numește film cu supereroi.
Dar de unde, Dark Phoenix este format dintr-o îndelungă secvență reluată de câteva ori și care constă în niște indivizi urmărind-o pe Jean Grey, o porție de taclale de genul: Hai cu noi, ne pare rău, îți dăm ție felia de tort cea mai bună, ăsteia îi mai pocnește o venă, mai nivelează ceva cât să nu adormim de plictiseală, o taie în altă parte, și ciclul se reia.
Finalul ce mai salvează ceva din somnolența acestui film, final care a făcut parte din perioada de refilmări și se vede din plin, cică au schimbat ultimul act că prea aducea cu un alt film, dar nu s-au sinchisit să mai schimbe și modul în care anumite personaje erau trimise la cele cerești, o să vă dați seama imediat cu ce seamănă.
Au făcut rabat din plin la efectele speciale, cei veniți de dincolo de stele posedă puterea metamorfozei, așa că devin și ei niște oameni, să nu mai arunce bani pe CGI inovativ, iar scenele de acțiune, alea răzlețe care sunt, nu aduc nimic original și vor fi rapid uitate.
În afara de Jennifer Lawrence care demonstrează din plin că s-a săturat de seria asta după machiajul albastru tot mai redus pe care îl are, aici aproape că nici nu arată a Mystique, ceilalți actori joacă decent, ba chiar bine, fiind singurul element bun pe care îl pot evidenția din Dark Phoenix.
În rest nu am simțit deloc amenințarea puterii distructive care zace-n Jean Grey, cea mai puternică ființă de pe planetă și nu numai, pentru că nu face nimic atât de groaznic încât să ai impresia că Pământul este în prag de extincție.
Aici ar fi trebuit ca Jean Grey să se destrăbăleze și să distrugă tot ce prindea în cale pentru a se ridica la nivelul puterilor descrise. Până și în Apocalypse, când încă era virgină și negăurită de fumul colorat galactic, a făcut mai mult prăpăd.
Ah, păi se putea să uit de pilula de #metoo? Nu oameni buni, nu uit de ea, că se bagă și aici ca dildo-ul fără lubrifiant sub forma unor linii de dialog lipsite complet de sens, care ne spun că femeile au făcut toată treaba în misiunea de salvare din spațiu deși scenele anterioare au arătat că a fost un efort comun în care toți au participat.
Ce mod jenant de a închide această franciză, părea că mai toți erau neinteresați de produsul final și bucuroși că se termină toată tărășenia.
Nu mi s-a părut atât de eXecrabil pe cât umblă vorba-n târg, dar cu siguranță este printre cele mai slabe filme X-Men. Oricât de blând aș fi și mi-e milă de actorii talentați ca James McAvoy, Michael Fassbender sau Jessica Chastain, regizorul /scenaristul Simon Kinberg arată din plin că și-a rupt coada la cireașă cu debutul regizoral, pentru că Dark Phoenix este un haos cu puține elemente izbăvitoare, cât să mă screm de un 5 foarte indulgent.
PS. Ca un mic SPOILER, mă transform într-o maimuță și arunc cu fecale în echipa de marketing care a slobozit niște trailere infecte pline de spoilere. Cine a văzut trailerele știe că are loc un moment tragic și, chiar dacă se vrea vag, cine vă imaginați că trage paiul scurt, ei bine, aveți dreptate. Eu am crezut că ne freacă la ridiche și ne induce în eroare trailerul, că mă gândeam că nu-s atât de cretini să arate asta în trailer, dar se pare că m-am înșelat.
(2,5 / 5)
Trailer:
