Aftersun

AftersunNu, Aftersun nu face parte din franciza care mi-a mâncat ficații intitulată After, ci este un film britanic dramatic.

 

🎬 Aftersun – Premisă

Calum (Paul Mescal – The lost daughter), un tătic divorțat pe la 30 și ceva de ani își ia fetița de 11 ani, Sophie (Frankie Corio – aflată la debut), și se duc într-o vacanță de câteva zile în Turcia.

Nu-i el mare avut, de asta se și cazează la o bombă de hotel pe ieftineală, dar din puținul pe care îl are încearcă să-i asigure fetei o vacanță de neuitat pe litoralul otoman.

Măcar și-au luat cu ei o cameră de filmat pentru a imortaliza aceste momente și bine au făcut pentru că așa putem și noi să le urmărim periplul turistic prin respectiva stațiune.

💭 Aftersun – Comentariu

N-am crezut că voi da peste un film atât de pasiv din punct de vedere al desfășurării firului narativ.

Am eu răbdarea clădită de atâtea și atâtea filme, dar Aftersun mi-a pus-o la încercare cum rar mi s-a mai întâmplat.

Asta pentru că nu se întâmplă absolut nimic memorabil în film, deși este vorba despre amintiri.

Pur și simplu urmăresc cum își petrec zilele de vacanță cei doi și atât.

Nimic ieșit din comun, nimic excepțional, nimic care să transforme pelicula într-una plină de revelații fabuloase care să-ți schimbe viața.

Mă simțeam ca un intrus, roata a treia de la căruță, un invadator al intimității tatălui și fetei pentru că nu făceam altceva decât să casc gura cum se plimbă pe plajă, participă la diverse activități sau mai bagă o înghețată pe gâtlej.

Înțeleg tenta artistică sofisticată a unor filme, dar Aftersun este și vrea să fie mult prea pretențios, crezând că dacă lungește absolut inutil unele secvențe devine vreo capodoperă absolută.

Aftersun

 

Da` totuși, chiar nu pot fi luat de prost, de câteva ori am dat pe viteza 2x pentru că nu pot să stau să mă uit 5 minute la unul cum fumează o țigară sau 10 minute la același care doarme.

Atât, fumează o țigară cu spatele la noi și doarme de rupe.

Serios, ce profunzime culturalo-filozofico-artistică este în asemenea cadre?

Ce mesaje subliminale transmit imagini neîntrerupte cu unul care doarme?

Bineînțeles, toată această aventură compusă din aduceri aminte duce către un deznodământ teribil.

Însă este atât de evident ceea ce urmează să se întâmple încât nu știu dacă ar trebui să menționez finalul ca parte din premisă sau ar fi un spoiler.

Aftersun lasă indicii pe parcursul filmului, dar sunt atât de subtile ca un pumn în gură primit de la Mike Tyson, cu privire la semnificația acelei vacanțe, așa că nu înțeleg epifaniile experimentate de cei care au zis că punctul culminant i-a răvășit și i-a rupt în două.

După primele câteva minute, dacă nu ești la primul film din viața ta și poți să te concentrezi pentru mai mult de 5 secunde, îți dai seama cu ușurință de ce urmărim niște amintiri.

Am înțeles ce vrea filmul să reprezinte, și chiar este de apreciat abordarea asta a relației părinte-copil, cu amintiri care mai reale pentru că sunt încă vii în memorie sau care mai fictive pentru că nu le mai reții cum trebuie.

Este și despre cum îți închipui părinții în copilărie, tu fiind deja ditamai maturul, uneori așa cum au fost, alteori adăugându-le atribute inexistente pentru a contura o imagine mai poetică și mai frumoasă pentru a ascunde momente neplăcute pe care atunci nu le conștientizai.

Însă mi s-a părut sec pentru că nu știe deloc să fie misterios sau criptic pentru a ne da de gândit la tot ceea ce se petrece și de ce se petrece.

Mie mi-a dat senzația că mă uit la un meci în reluare la care deja știam scorul, dar o făceam din inerție, de silă să schimb postul de televiziune.

🏆 Aftersun – Verdict

Recunosc că filmul te afectează prin contradicția în gândire dintre cele două personaje principale, unul vrea să crească mare cât mai repede, pentru că nu știe mai bine, celălalt este pe dos, ar mai vrea să fie copil.

Ah, și că trebuie să prețuim orice moment cu cei apropiați pentru că timpul se scurge implacabil și nu este cazul să-l irosim cu nimicuri ce nu contează.

Dar Aftersun fix asta m-a împins să fac, să pierd timpul urmărind minute întregi scene pline de nimic melancolic.

Deși trebuia să mă apuce jelania la final, că spre asta a fost construit întreg filmul, nu m-a străpuns cu nicio emoție deoarece din minutul 5 știam cum se va termina și până am ajuns în ultima stație a acestei călătorii deja am devenit insensibil la drama de pe ecran.

Poate am inima prea de gheață de nu m-a pătruns vreun fior intrinsec urmărind Aftersun, dar măcar coloana sonoră a fost excelentă, cu piese ale anilor 80-90 auzite în fundal care, măcar ele, au trezit niscai sentimente-n mine.

Știu că poate-s un porc cu suflet de piatră, dar de la mine primește 5 fise pentru jocuri în parcul de distracție.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Marocco

Marocco

Trebuia să-mi clătesc ochii cu un film românesc mai cu viziune artistică după ce am …

4 comments

  1. Sunt de acord cu tot ce ai scris in recenzia asta. Dar am un challenge pt tine, apropo de filme lente: Memoria (2021) de Apichatpong Weerasethakul. Dar nu ai voie sa adormi, sa dai skip, sau sa dai pe viteza 2x. Daca il duci pana la capat, poti sa spui ca esti definitiv calit intr-ale arthouse-ului. Accepti aceasta provocare? 🙂

    • Provocarea n-am cum sa o accept. Nu ca mi-e teama, dar deja l-am vazut de ceva vreme :)))).
      Insa nu am gasit momentul sa plantez comentariul ca mereu ma iau cu altele.
      Sunt un pic contrariat, credeam ca-s singurul care a gasit filmul destul de sec.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *