All quiet on the western front

1929/1930

În acele vremuri de mult apuse erau la modă filmele despre Prima Scatolceală Globală, iar All quiet on the western front poate fi prezentat ca afiș al acestei categorii.

 

🎬 Premisă

Inspirat după un roman semnat de  Erich Maria Remarque, All quiet on the western front ne duce direct în anul 1914 într-o școală de elevi unde profesorul proclamă cu mult aplomb cât de fain este să pleci la război.

Faimă cât încape, eroism de dai pe dinafară, femei să nu le poți duce, practic înrolarea este portretizată ca pe-o șansă de neratat pentru tinerii cu mintea încă necoaptă și cu coșurile purulente încă nestoarse.

Astfel, toți mucoșii cad pradă acestor mreje visătoare și dau năvală, călcându-se în picioare, pentru a-și trage o uniformă și a porni la război pentru apărarea patriei.

Că decât să trăiești sărac o viață întreagă, mai bine mori erou pe front, nu?

N-ar mai fi multe de scris despre premisă, este una standard, în care ne concentrăm atenția pe o trupă virgină într-ale războiului alături de care vom trece și prin rele, și prin și mai rele pe parcursul celor două ore și un sfert, fără intervalul de pauză.

 

💭 Comentariu

Primul șoc luat în plin cerebel, și asta din cauza ignoranței mele, a venit când am aflat că tot filmul este prezentat din perspectiva germanilor, deci All quiet on the western front ne duce în spatele liniilor inamice pentru a afla ce gândesc nemții din tranșee.

Vă dați seama? Un film făcut de americani în care protagoniști sunt dușmanii nemți și în care inamicii sunt, de fapt aliații?

Ca și cum ar face Zelenski un film în care-l laudă pe Putin. Sau invers.

Trecând peste acest moment petrificator, mi-am dat seama cât de profund este All quiet on the western front pentru că face orice în afară de a lăuda războiul.

Doar începutul, cuvintele profesorului, prezintă războiul ca pe un înger salvator, în rest este doar iad infinit.

Glorificarea teoretică, această poetizare laudativă, se schimbă brusc când îți vâjâie primul obuz pe deasupra capului, iar primii camarazi cad secerați și îți dai seama că nu ești într-un basm, ci în Infernul lui Dante.

Accentul nu este pus pe luptele duse pe câmpurile brăzdate de bombe și acoperite de soldați căzuți la datorie, ci pe aspectul oratoric, adeseori filozofic, discuțiile dintre răcani și veterani purtate în tranșee, printre bombe și obuze, fiind edificatoare în acest sens.

 

Aplaud inițiativa filmului de a prezenta și perspectiva inamicului, pentru că de aici rezultă futilitatea absolută a războiului, de pe urma căruia au de câștigat doar cei care nu-s implicați direct în el, cei care nu pun niciodată piciorul pe câmpul de luptă.

Asta în timp ce carnea de tun, care nici măcar nu știe pentru ce se luptă și din ce motive, moare fără să știe de ce.

Dialogurile sunt devastatoare și nu și-au pierdut din înțelepciune, sunt relevante și acum și pururea și în vecii vecilor pentru că războiul nu se schimbă, doar numărul morților variază.

Wings, care luase Oscar cu 2 ani mai devreme, este mai romantic, dar All quiet on the western front este un manifest antirăzboi dureros și sfâșietor pentru că achiesezi în totalitate la ceea ce transmite, dar în același timp îți dai seama că mesajele lui sunt de pomană pentru că de atunci și până acum omenirea a ținut-o numai în războaie și pulimea habar n-are de ce, doar baștanii din umbră își freacă mâinile de bucurie, războaie să fie, că oi de măcelărit sunt destule.

Și finalul, ultima scenă, este tulburător prin simbolismul său, numai pentru acele secunde și merită urmărit filmul, unul învechit, nu este nicio surpriză, alb-negru și granulat.

Filmul este destul de ridicol acum, nu mă refer la scenele de război care sunt acceptabile, ci la partea tehnică presărată cu erori de editare și continuitate, precum caschete îndoite care se îndreaptă de la sine și morți care mișcă și respiră.

Dar probleme din astea apar și acum, în filmele moderne, așa că pe cei de acum aproape un secol îi scuz.

Cu ce m-am obișnuit mai greu a fost să aud toate personajele din film, nemți 95%, vorbind într-o engleză perfectă.

 

🏆 Verdict

Credeam că n-am ce să scriu despre All quiet on the western front, că nu este cine știe ce film, asta îmi spuneam la început, dar iată că finalul m-a aruncat într-o stare de tristețe adâncă pentru că mi-am dat seama (și mai abitir ca până acum) că umanitatea, în ansamblul ei, nu-i decât o turmă ovină condusă din umbră de câțiva ciobani înstăriți care ne manevrează cum vor ei.

Și nu mă refer doar la războaie, ci la orice, libertatea pe care o considerăm deplină nu-i decât una iluzorie și degeaba se strânge lațul în jurul gâtului, alegem să respirăm mai rar decât să ne revoltăm.

Filmul este excelent, aleg să laud partea cărnoasă a scenariului, una care îți dă de gândit, indiferent de vârstă și indiferent de perioada în care îl vezi, și nu dobor producția pentru tehnica perimată, pentru că aș fi meschin, de aceea, din milă pentru soldați, oricare ar fi ei, le gătesc la popotă o masă cu 9 feluri de mâncare.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Cimarron

1930/1931 Cimarron este primul western câștigător de Oscar pentru cel mai bun film. Însă nu-i …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.