Olelei muică, mi-au îmbătrânit nepoții de când tot aștept să iasă Antlers, un film horror amânat de prea multe ori.
Am și uitat între timp cu ce se mănâncă filmul, că primul trailer a fost lansat în Cretacic, dar mi-am reîmprospătat memoria odată ce a pornit pelicula.
Suntem în Oregon, în Anusata Neepilata din Fundulea de Sus, un orășel micuț din vârful munților, a cărui viață se învârte în jurul unei mine momentan închise. Ocazie numai bună pentru chimiștii ad-hoc ai zonei de a folosi locația părăsită pentru a-și produce prafurile aducătoare de dolărei.
Doar că mina ascunde un secret monstruos, la propriu, pentru că țipetele zguduitoare nu lasă loc de interpretări, ceva bântuie prin întuneric și se pare că mai rău urlă mațele ghiorăitoare de foame decât omulețul din gâtlejul creaturii.
După această introducere misterioasă ne mutăm atenția pe Lucas (Jeremy T. Thomas), un puștiulică sfrijit, ce provine dintr-o familie vai mama ei, și Julia (Keri Russell – The rise of Skywalker), o învățătoare care-l ia la ochi pe Lucas că ar avea probleme. Nu că trebuie să fii vreun savant școlit să îți dai seama de asta, că băiatul este piele și os, devenind batjocura celorlalți țânci.
Hm, să-mi scot acum coarnele de drac sau să le las mai spre final?
Hai să fiu mai întâi înger și să încep cu ce este bun în Antlers, în principal atmosfera și construcția personajelor. Aici scenariul petrece mult timp pe aceste aspecte și prezintă 2 destine diferite, ale celor 2 personaje pomenite anterior, ambele mânjite de tragedii din alea de ți se zbârlește până și părul proaspăt tuns de cât de dramatice sunt.
Atmosfera este una sinistră, locația în sine devine un personaj macabru pentru că, deși peisajele sunt bucolice în ansamblu, cu munți fastuoși în spate și o pădure încă deasă în apropiere, orașul în sine este unul mort și asta contribuie la o senzație de angoasă pentru că înghiți în sec dându-ți seama că dacă Dumnezeu vrea să îți facă o farsă te trimite cu barza în acel oraș.
De asemenea, legenda care stă la baza acestui film, una nativă indiană, despre un monstru numit wendigo, este terifiantă, numai bună de speriat copii să stea cuminți și să nu mai umple istoricul browserului cu tot felul de site-uri dubioase.
Bugetul nu este unul foarte răsărit, dar a fost consumat cu cap, filmul arată foarte bine, este scabros pe alocuri prin efectele speciale anatomice vomitive, iar designul creaturii este țâță de mâță, arată sinistru din cale afară. Mă rog, cât am putut să văd creatura.
Nu pot spune că este un horror în adevăratul sens al cuvântului, Antlers este mai mult o dramă despre abuzurile familiale de tot felul, mai mult pe asta se concentrează decât pe subiectul principal. Și de aici încolo aripile de înger se retrag pentru a lăsa loc coarnelor drăcești.
Antlers pierde prea mult timp pe construcție și ne invită în casă prea târziu, practic toată legenda cu wendingo ocupă vreo 15 minute din cele 90 cât are filmul. Restul este cu jelanie despre mame moarte și tați abuzivi. Nu zic că nu-i un subiect serios, nici vorbă de așa ceva, doar că trebuie tratat separat, nu îmi spui că mă umpli de monștri în film, dar tu îmi dai la temelie cu probleme de altă natură.
Este prea subțire povestea cu arătania fictivă, de aceea și scenariul o cam lălăie, nu doar că bagă fire narative secundare, dar ne și descrie de vreo 3 ori ceea ce urmează să vedem, de parcă nu ne prindem din prima.
Și se simte că filmul nu a avut la dispoziție verzitură prea multă, adică sper că din cauza asta unele personaje se comportă stupid, gen: se aude un zgomot în beznă, de ce să stăm la lumină, unde am putea vedea în cine tragem, hai să mergem în întuneric că așa creăm tensiune doar prin țipete, nu este nevoie să arătăm monstrul, că n-avem bani suficienți.
M-a frapat din cale afară școala din film, amu` n-am fost eu la școală în USA, dar totuși, unde mama dracului ați auzit sau văzut ca elevii să își lase ghiozdanele pe jos, afară? Și să pui unor copii de 12 ani filme cu Othello, cu producții shakespeariene când ăștia abia descoperă la ce le folosește instrumentul dintre picioare? Nici nu este de mirare că-s cam analfabeți pe acolo. Mi-am permis să trag rapid o poză, că eram singur în sală.
Că tot am pus poza asta, în acea secvență halește ăla mic dintr-o cupă de înghețată de o golește, dar la plecare cupa este plină, deși pe acolo nu este Dr. Strange cu magia lui.
Mai sunt asemenea erori, în special în ceea ce privește logica în continuitatea scenelor, fără să dau detalii, se urlă ca la Untold la 10 metri de casă și iese un personaj afară strigând pe altcineva de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, deși urletele respective ar fi provocat și o avalanșă.
Ah, și nu lipsește clișeul clasic al atotștiutorului indian „Talpă Iute El Te-ar Prinde Dar Tu Du-te‟ care știe legenda și ne-o povestește cu lux de amănunte, deși ne-am cam prins și singuri care-i treaba.
Păcat că Antlers se concentrează mai mult pe subiecte adiacente decât pe monstrul efectiv care face ravagii scârboase, dar pentru puțin timp și nesatisfăcător pentru gustul meu morbid care voia să vadă și mai multă măcelărie în film.
În rest, este destul de previzibil, nu are surprize, măcar nu insistă cu jumpscares prea multe, are vreo 2 foarte eficiente, dar parcă simt o urmă de dezamăgire pentru că legenda avea potențial horror câtă frunză, cât iarbă, în schimb a fost folosită mai mult ca scuză pentru a devia subiectul spre abuzurile familiale. M-a atras în capcană cu un monstru mitologic, dar m-a bătut la cap cu bestii umane.
Cu toate astea, Antlers este un film horror decent, mai ales datorită atmosferei și designului monstrului, dar cam atât, nu mă încumet să-i dau mai mult de 6 hălci de carne.
(3 / 5)