Army of thieves

Nici n-au apucat să se răcească morții din Army of the dead, că în același an a ieșit prequel-ul Army of thieves. Evident, tot Netflix îi este casă călduroasă.

Acest film decide să se concentreze pe soarta lui Dieter (Matthias Schweighöfer – Resistance), desclănțătorul de seifuri din Army of the dead.

Fiind un prequel, venim în contact cu povestea lui de viață de la pruncia singuratică din cauza pasiunii sale ciudate până în prezentul banal în care trebăluiește în spatele unui ghișeu și arde clipuri de rahat pe YouTube cu 0 vizualizări. Ca o paranteză, este imposibil, statistic vorbind, ca toate videoclipurile unui canal să aibă 0 vizualizări.

Soarta i se schimbă atunci când echipa lui Dom Torreto, prin Gwendoline (Nathalie Emmanuel – Fast & furious 7), are nevoie de un spărgător de seifuri. Ups, am amestecat universurile, ați înțeles ideea, prea aduce premisa din Army of thvieves cu cele din filmele recente din franciza Fast and furious.

Bucuria lui Dieter este și mai mare atunci când află că subiectul jafurilor sunt 3 seifuri create de marele Hans Wagner, seifuri considerate a fi imposibil de spart și o provocare pentru oricine se crede mare artist în penetrarea gentilă a cuburilor alambicate din metal.

Povestea nu-i mare varză murată, constă într-o echipă cu clișeele clasice, spărgătorul de seifuri, crăpătorul de capete, hackerul genial, șoferul vitezoman și șeful cu planurile, echipă ce are de gând să belească în 96 de ore cele 3 magnifice seifuri.

Și ce bine începe Army of thieves, cu lăudarea excesivă a capodoperelor de seifuri care te pun în fața unor puzzle-uri indescifrabile, unor capcane impenetrabile și unor enigme irezolvabile, de mă pregăteam să-mi explodeze creierul anticipând o aventură supracerebrală în care neuronii să alerge pe autostrada sinapselor mai ceva ca hamsterii pe roata lor de neoprit.

Când colo, ce să vezi? Am impresia că scenaristul a văzut seifuri doar în desene animate pentru că întreaga operațiune de deschidere a lor, una pe care o credeam complexă, se rezumă în a învârti de niște butoane, la fiecare seif cu câteva în plus. Atât.

Ce wurstelu` meu? Astea-s mirificele seifuri atât de lăudate? Unele care se pot deschide ca orice janghină de seif din orice bodegă de amanet?

Unde este tensiunea inerentă, unde este suspansul insuportabil, unde este statul cu sufletul la gură anticipând fel și fel de cimilituri apărute în drumul spre atingerea țelului? Niet, Dieter atât face, învârte butoane și secvențe CGI cu mățăraiele seifului își fac apariția pe ecran învârtindu-se mereu spre același deznodământ.

Din acest punct de vedere, Army of thieves este o dezamăgire cruntă, n-are nimic de-a face cu ceea ce așteptam eu, anume un film inteligent din cale afară, plin de soluții ingenioase ce l-ar face gelos și pe Sherlock Holmes, cu niște seifuri care să se ridice la nivelul laudelor nemărginite primite la început.

În afară de faptul că Army of thieves este bine realizat din punct de vedere tehnic și că personajul principal, Dieter, are lipici la public, filmul în sine suferă grav la celelalte capitole. Nu tu acțiune spectaculoasă, avem ceva subțire de tot, fără cine știe ce violență, deloc realistă pe alocuri, nu tu imprevizibilitate din motive evidente, că doar este un prequel, nu tu alternanță în desfășurarea narativă, filmul devine rapid repetitiv prin reluarea acelorași scene, dar un pic mai lungi de fiecare dată.

Nici măcar nu m-a deranjat lipsa apocalipsei zombie, care este doar pe fundal, undeva în spate de tot, filmul nefiind unul de groază, ci mai mult un thriller de acțiune, fără nicio legătură cu tăticul lui regizat de Zack Snyder.

În schimb, pe lângă povestea seacă, fără explozie intelectuală, un alt mare deranj a fost comportamentul unor personaje care au etalat o stupizenie ieșită din comun, precum și inutilitatea altora, spre exemplu marele șofer drifter, ce este atât de lăudat de zici că i-ar face de râs pe Schumacher și Hamilton la un loc, în film este de pomană, ori el, ori o babă senilă la volan, tot dracul ăla ar fi fost, că acțiunea vehiculară este inexistentă.

Ca dialoguri și fir narativ, Army of thieves tinde mai mult spre o parodie, nu mi s-a părut că se ia în serios, face uneori bășcălie de clișeele unor asemenea filme, dar de aceleași clișee se folosește și el ulterior. Însă nici comedia nu m-a impresionat.

Doar personajul Dieter este plăcubil și oarecum tragic-comic prin personalitatea lui de tocilar mega inteligent, dar sfios și tăntălău.

S-a vrut a fi un „heist movie‟ inteligent, dar Army of thieves se rezumă la a fi un „push the buttons movie‟ fără nimic deștept în el care să te atragă și să simți că participi efectiv la jafuri pentru că n-are nimic apetisant în el.

Mi se pare că este un fel de joacă a celor care au realizat Army of the dead, prea repede a văzut lumina zilei, scris fiind de același scenarist care a semnat și Army of the dead și regizat de Matthias Schweighöfer, cel care și joacă rolul principal, adică un fel de „Hai că i-am fraierit pe ăștia de la Netflix să ne dea un purcoi de bani, să facem rapid o feșteleală de film până nu se răzgândesc‟.

Army of the dead, în ciuda numeroaselor sale probleme, a fost decent și cât de cât distractiv comparativ cu Army of thieves care, deși este un film de o cu totul altă factură, nu face decât să repete aceeași secvență de câteva ori până la somnolență, așa că îi setez cronometrul la 4 minute.

2 out of 5 stars (2 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Old Henry

Am vrut să scap de gustul amar lăsat de The harder they fall și am …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *