Around the world in 80 days

Around the world in 80 days1956

Around the world in 80 days este o adaptare după celebra scriere a lui Jules Verne.

Filmul a înhățat 5 statuete la ceremonia Oscarurilor ținută în 1957.

 

🎬 Around the world in 80 days – Premisă

La un club londonez de fițe masculine membrii cotizanți sporovăiesc vrute și nevrute pentru a-și omorî timpul.

Rutina le este deranjată de o știre bombă, un jaf îndrăzneț la o bancă, infractorul fiind un mare tupeist să recurgă la așa ceva.

În fine, arhivăm informația pentru că din vorbă-n vorbă este adus în discuție înconjurul lumii setat undeva la 90 de zile.

Cum testosteronul fierbe, dând în clocot când la mijloc este vorba de-o provocare, Phileas Fogg (nimeni altul decât David Niven) nu stă pe gânduri.

Pune pariu cu putregaiurile bogătane că el va reuși să dea roată Pământului în doar 80 de zile.

Cum pe hârtie pare o încercare imposibilă, pariul este acceptat și iaca așa, fără pregătiri extinse, Phileas se ușchește din Londra pentru a străbate lumea.

Dar nu o face singur, că-i trebuie valet. Și acesta este Passepartout (Cantinflas), omul bun la toate.

Și când scriu bun la toate, nu exagerez.

 

💭 Around the world in 80 days – Comentariu

Rugăciunile mi-au fost ascultate, mai prind și eu o peliculă de Oscar color, că m-am cam săturat de atâtea producții alb-negru.

Însă m-am și speriat când am pornit filmul pentru că părea un documentar despre începuturile cinematografiei.

Ba chiar înainte să-și dea drumul premisa, am asistat la un alt film, cel regizat de Georges Méliès intitulat A trip to the Moon care a avut drept sursă de inspirație, printre altele, și o scriere a lui Jules Verne.

Abia după aceea începe efectiv Around the world in 80 days, după vreo 20-25 de minute.

Hm, am rămas foarte confuz la terminarea filmului pentru că n-am înțeles neam ce a găsit Academia atât de maiestuos la el de l-a umplut de premii.

Nu credeam că o transpunere pe ecran a imaginației lui Jules Verne poate fi atât de plictisitoare la nivel narativ așa cum este Around the world in 80 days.

Practic, filmul este o simplă înșiruire de secvențe care doar schimbă locația la anumite intervale, dar desfășurarea acțiunii rămâne aceeași.

Ajungem în Spania, asistăm la o festivitate specifică acelei țări, adică o coridă. Pe ceas, fără să vă iau la mișto, am căscat gura timp de 10 minute la o luptă cu un taur.

Ne mutăm calabalâcul în India, hop, o luăm de la capăt, cu o altă festivitate, dar de data asta cu miasmă orientală.

Și uite așa facem salturi dintr-o țară în alta și în fiecare dintre ele am fost martor la câte o asemenea procesiune cultural-artistică.

La americani ghiciți ce am văzut? Pam-pam, niște dansuri ale indienilor nativi.

Mi se pare că acest film este mai mult un atlas geografic în mișcare să bage la cap și americanii că mai există și alte țări pe acest mapamond, nu doar a lor, că și așa stau ei destul de prost la cultură generală.

Într-adevăr, unde merită laude trebuie să i le acord, și aici imaginea este cea care m-a convins să rămân pe metereze, fără pauze, timp de trei ore cât durează producția.

Asta pentru că zici că-i un documentar National Geographic care prezintă secvențe mirobolante cu natură sau animale de pe tot cuprinsul globului.

Locațiile vizitate sunt dintre cele mai diverse și reprezintă o desfătare pentru ochi.

Cred că de aici a venit și farmecul filmului. Este unul foarte ușurel, lipsit de orice pretențiozitate plină de fonfleuri artistice, dar care oferă o escapadă simplistă ce nu necesită contorsiuni cerebrale.

Around the world in 80 days

 

Ce rău a îmbătrânit la nivel ideologic pentru că văzut acum pare extrem de superficial în portretizarea diferitelor națiuni și, de multe ori, este chiar ofensiv. Dar astea erau vremurile pe atunci.

Din nefericire, suferă la nucleul narativ, are prea multă formă și prea puțin fond pentru a captiva și creierul la fel de mult precum a fost ochiul.

Regizorul și producătorii au fost conștienți de asta și au recurs la un truc ieftin ca intelect, dar probabil scump la pușculiță, pentru a distrage atenția de la scenariul pricăjit.

Au umplut filmul cu o multitudine de cameo-uri, unele de câteva secunde, precum prezența lui Frank Sinatra (From here to eternity) care n-a avut de făcut decât să apară pentru 2 secunde pentru a ne arunca un zâmbet șmecheresc plin de carismă.

O avem și pe Shirley MacLaine (The apartment) în vremurile de debut în rolul unei prințese indiene, nu din aia cu pene-n cap, ci cu punct în frunte, deci un alt motiv de indignare acum.

Pare-se că acest film este considerat inițiatorul acestui trend, cel al cameo-urilor.

Ia să vedem câte nume recunoașteți din această enumerare: Fernandel, Cesar Romero, Marlene Dietrich sau Buster Keaton.

 

🏆 Around the world in 80 days – Verdict

Sunt destul de dezamăgit de această adaptare deoarece scenariul s-a rezumat doar la un vizual grandios și din acest punct de vedere este foarte bine realizat, chiar inovativ pe alocuri.

Bine, că sunt scene care acum arată ridicol, dar atât s-a putut atunci.

Am râs bine la secvența cu atacul indienilor când săgețile păreau din papură sau paie pentru că ricoșau foarte ușor când se loveau de hainele oamenilor. Erau, de fapt, din cauciuc.

Filmul colcăie de anacronisme și, uneori, de lipsă de profesionalism în editare pentru că nu de puține ori am observat scene împletite rudimentar sau echipaj de filmare în cadru.

Pariez că văzut pe un ecran mare, de cinema, la vremea lansării lui, a reprezentat o experiență inegalabilă, chiar cathartică, la fel cum am rămas mut de uimire când am văzut Titanicul lui Cameron.

Însă dincolo de aspect fermecător, Around the world in 80 days este prea gol de conținut pentru a mă convinge să joc mai mult de 6 mâini de whist cu el.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Cronos

Cronos

Cronos este debutul în lung metraje al unui regizor mexican pe numele său Guillermo del …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *