Din când în când mai apare câte un film cu un câine, iar anul acesta pare să fie al lui Arthur the king.
Apropo, este inspirat din fapte reale.
🎬 Arthur the king – Premisă 📖
Michael (Mark Wahlberg – The departed) este un alergător de cursă lungă, mai exact unele de anduranță pe teren primejdios.
A ajuns la vârsta la care trupul nu îi mai este un prieten atât de bun, scârțâind din balamale, dar omul crede că încă mai poate o tură.
Este și al naibii de ambițios și căpos, ceea ce a reprezentat un blestem pentru el pentru că nu ascultă și alte păreri din sânul echipei.
Tocmai de aceea a câștigat ciuciu până acum, dar este decis să triumfe în ediția din 2018 desfășurată în Republica Dominicană.
Își adună pe fugă o gașcă formată din cățărătoarea Olivia (Nathalie Emmanuel – Fast & furious 7), șubredul Chik (Ali Suliman) și fițosul Leo (Simu Liu – Barbie) care l-a umilit cu trei ani în urmă.
💭 Arthur the king – Comentariu 🍿
De regulă când mă duc la un film iau cu mine un carnețel în care notez câteva idei pe care apoi le dezvolt acasă.
Rareori mi se întâmplă să nu mă ating de el și aici a fost una dintre acele ocazii pentru că nu m-a surprins cu ceva anume.
Este un film cu un câine în prim-plan, așa că se știe traiectoria pe care scenariul o va urma pentru că nu se abate de la rețeta clasică.
Dacă ați văzut un Marley and me, una din versiunile Hachiko sau orice altă peliculă de acest gen știți la ce să vă așteptați.
Clișee peste clișee și o batistă îmbibată cu lacrimi.
Până și potaia care se bagă în seamă cu concurenții pare o amestecătură de mai multe personaje canine, soarta patrupedului fiind una amărâtă.
Hăituit de alte javre, busculat de oameni, rănit și plin de sânge, se aciuează pe lângă Michael care îl adoptă instantaneu.
Și uite așa se pune de-o aventură periculoasă în mijlocul unei naturi sălbatice și spectaculoase care are o contribuție majoră la scoaterea din anonimat a filmului.
Sunt câteva momente terifiante și pline de suspans, chit că previzibile, în caz contrar nu ar mai fi existat producția, care mi-au lăsat gândurile să atârne în gol până mi le-am reașezat în ordine.
Așadar, păduri întunecoase, ploi torențiale, teren accidentat, escaladări tensionate, mocirle nămoloase, ape vijelioase, traversări primejdioase, ce să mai, echipa se află în permanență la limita supraviețuirii.
Mai ales că oamenii sufereau din greu și își forțau trupurile să genereze eforturi colosale care m-au făcut să-i apreciez și mai mult pe temerarii care se dedau la asemenea încercări teribile.
Doar uitându-mă la foamea pe care Michael și ai lui au făcut-o și la alergătură neîncetată cu câteva ore de somn în 5 zile și am simțit că am slăbit vreo trei șaorme și patru meniuri KFC.
În toată această aventură echipa este însoțită de Arthur care devine un companion de nădejde și chiar de mare ajutor atunci când umanii se împotmolesc cu nasu-n hărți.
Nu zic prin ce peripeții sau ce se întâmplă cu Arthur, că aș strica tot farmecul filmului, cert este că am smucit de vreo două ori de nănău că simțeam că mă apucă toate alergiile în sala de cinema.
De departe iese în evidență relația care se naște între Michael, care nici nu iubește câinii, și Arthur, acest suflet pribeag care caută o simplă mângâiere și o vorbă bună, chiar dacă nu o înțelege, dar vrea să fie băgat în seamă, nu aruncat ca o măsea stricată.
Michael, datorită câinelui, crește ca om și se observă transformarea lui, se simte schimbarea tectonică în mentalitatea sa deoarece, cu ajutorul câinelui, realizează ce contează cu adevărat în viață.
Uneori pentru a câștiga trebuie să pierzi.
🏆 Arthur the king – Verdict 👍 sau 👎?
Serios, ce ați vrea să scriu mai multe? Ați văzut un film cu un câine, le-ați văzut cam pe toate, așa că știți la ce vă înhămați dacă vreți să-l vizionați.
Nu am ce defecte evidente să-i găsesc în afară de acela că nu aduce nimic nou în această nișă în afară de peisajele superbe care sunt folosite pentru a crește nivelul incitării organoleptice.
Este destul de generic, dar cred că am mai scris-o și la alte articole, nu prea ai cum să dai greș cu astfel de pelicule, mergi la sigur cu ele.
Poate iubitorilor de pisici să li se rupă-n mieunat de soarta lui Arthur, dar nici ei nu cred că pot rămâne nepăsători.
Că nu prea insistă pe dezvoltarea personajelor secundare, că nu avem un antagonist clar, că-i previzibil, că așa și pe dincolo, toate astea sunt adevărate.
Dar aș fi hain să eutanasiez filmul pentru aceste boleșnițe de care genul nu poate scăpa, așa că nu-mi rămâne decât să-l hrănesc cu 8 chiftele sățioase.
În caz că vă întrebați, câinele este cât se poate de real, nu vreo dublură CGI de coșmar.