Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Să crape măseaua în mine de n-or să rămână ăștia fără litere-n alfabet să le pună între Godzilla și Kong.
După Godzilla x Kong: The new empire ce le-a mai rămas? Y? Că oricum cică X ar fi deja antamat de alții și nu mai poate fi folosit cum ne taie capul.
🎬 Godzilla x Kong: The new empire – Premisă 📖
Gata domnule, s-a făcut liniște în „monsterverse‟, scandalul s-a încheiat amiabil printr-un partaj echitabil.
Godzilla a primit etajul 1 unde se odihnește în pace, deranjat din când în când de câte un musafir nepoftit de care dispune rapid.
Kong s-a ales cu parterul, Pământul Gol, unde pribegește trist tot așteptându-l pe Mircea Radu să-i spună că-l iubește cineva și nu-i singur pe lume.
În tot acest timp se coace ceva în subsolul Terrei deoarece un inamic de mult înlănțuit vrea să iasă la suprafață să facă prăpăd în rândul speciei folosite pe post de scobitoare.
Ah, și prin peisaj mai sunt și niște oameni să nu se desfășoare filmul pe mutește, să auzim și noi câte o vorbă slobozită aiurea printre atâtea urlete animalice.
💭 Godzilla x Kong: The new empire – Comentariu 🍿
Țin să vă reamintesc că suntem în fața unei pelicule care are în titlu numele celor mai celebri kaiju, așa că sper că nu vă așteptați la o poveste umană emoționantă care să vă facă să lăcrimați.
Sau la una inteligentă. Ați fi naivi să aveți asemenea pretenții, aceste filme sunt făcute cu un cu totul alt scop, acela de a oferi distracție tâmpă la superlativ.
Așadar, oamenii în frunte cu Ilene (Rebecca Hall – The night house), Trapper (Dan Stevens – The story of Fire Saga) și Bernie (Brian Tyree Henry – Causeway) sunt pe acolo să aibă responsabilii cu marketingul ce nume să pună pe poster.
La nivel de scenariu cerebral filmul scârțâie, dar nu este nimic de mirare, nici nu voiam să fie altfel.
Mai degrabă aș crede că Brad Pitt se îndrăgostește de o babă de peste 60 de ani urâtă ca noaptea-n Ferentari și fără dinți în gură decât să pun botul la balivernele pseudo științifice îndrugate aici.
Ce este drept, povestea este mai complicată decât în precedentele producții, se simte că a fost depus un efort în a creiona ceva mai sofisticat.
Avem concepte fanteziste, gen lume în lume în lume, apar și elemente noi în acest univers care îi îmbogățesc mitologia și au drept scop turnarea fundației pentru alte filme.
Însă bălăriile astea nu au mare importanță, nu pentru mine, eu doream să văd un monster movie ca la mama lui.
Și pot să spun că Godzilla x Kong: The new empire este cel mai monster movie din câte monster movies am văzut.
Dacă franciza lui WB a pornit cu Godzilla acum 10 ani în care l-am văzut pe protagonist vreo 10 minute în total, aici cred că sunt 10 minute adunate în care NU punem ochii pe vreun kaiju.
În rest, haos total, distrugeri monumentale și bătălii titanice care m-au bucurat atât de mult încât m-au redus la stadiul de țânc lihnit de foame și entuziasmat că a prins și el loc la țâța mă-sii.
Unde mă-sa era Sydney Sweeney. Știu, urât din partea mea, huoo, dar ce-mi trece prin cap, aia scriu. Dacă senzația asta mi-a trezit-o, voiați să mint și să scriu altceva?
Când se pun pe tărăboi multiplii kaiju, că sunt o grămadă, mai mulți decât mi-aș fi imaginat, se lasă cu cataclisme devastatoare și scărmănări pe cinste.
Durează oleacă până iese la iveală ăla rău pe care l-am cam beștelit când l-am văzut prima oară, că părea un sfrijit somalez pe lângă Kong, dar pentru mine a meritat așteptarea.
Plus că Skar nu-i deloc un coate-goale, are niște trucuri perverse ascunse în mânecă de mi-a înghețat sângele-n vene.
Așa cum reiese din titlu și din trailere, Godzilla și Kong o dau pe wrestling, un fel de joc de-a leapșa monstruos pentru că-s nevoiți să îngroape toate securile războiului pentru a triumfa în această confruntare teribilă cu niște inamici pe măsură.
Regia lui Adam Wingard, care își continuă domnia în această franciză, el făcând și Godzilla vs. Kong, este una care a reușit să capteze dinamismul cinetic și energia colosală emanate de lupte.
Conflictul dus în mai multe zone strategice se vede în toată splendoarea lui, fie că vorbim de peisajele luxuriante din Pământul de Jos, fie de zonele istorice și aglomerate din lumea noastră.
Cum-necum, cu 130 de milioane de dolari cei responsabili cu realizarea filmului au reușit să creeze niște efecte speciale fără cusur având în vedere că 90% din timp am văzut numai CGI.
Or fi economisit la actori, că și așa cei prezenți sunt pe acolo pentru câteva minute și nu sunt nume sonore din linia întâi a Hollywoodului.
Dacă tot m-am nimerit prin cămăruța lor, pot spune că mi s-a îndoit toiagul de soarta lor, poate doar Jia (Kaylee Hottle) să mă fi sensibilizat un pic, restul ducă-se, sunt pe post de moloz verbal.
M-a enervat tonul lejer al filmului, prea pe caterincă, prea jovial, mai ales că este un personaj care se maimuțărește dincolo de limita suportabilului.
Și nu, nu este vorba de Kong. O să vedeți la cine mă refer și îmi asum stricarea postului că o primesc probabil multă carne.
Mai repede mi-a păsat de Kong și de relația pe care o leagă cu o creatură din încrengătura lui genetică, o relație care are o evoluție de comedie romantică și care aproape m-a făcut să plâng.
Iar vizualul de senzație pentru o asemenea producție este completat de o coloană sonoră de excepție, cu piese ce amintesc de muzica anilor `80 ai secolului XX.
Nu puteam trece cu vederea urechea răgetele terifiante ale celor implicați în tămbălău.
Pff, ce să mai, fără să exagerez, pică păsările din zbor și se desprind pietrele bine fixate în rinichi când încep să bubuie boxele.
🏆 Godzilla x Kong: The new empire – Verdict 👍 sau 👎?
Este un film intelectual? Haida-de, că m-a bufnit râsul la această întrebare stupidă.
Evident că nu, ce dracu`, oameni raționali suntem, nu prea ai cum să faci un film de acest gen astfel încât creierul să aibă de muncă.
Îl trimiți în groapa cu nisip și îl chemi când o mai regiza Scorsese sau Nolan un film solemn, grav și deștept.
Sunt personajele umane unele care să se lipească de suflet? Poate pentru alții, nu și pentru mine. Atât de neimportante sunt încât uitasem complet că au apărut și în filmul anterior, cel din 2021.
Însă mi-a oferit ceva ce m-a extaziat în diferite feluri care nu pot fi pomenite aici că n-am bulina roșie de 18+.
Nu știu și nu cred dacă un astfel de spectacol extravagant poate fi depășit pe viitor pentru că la nivel de bestii gigantice s-a prezent ireproșabil. Mai mult de atât ar însemna supra saturare.
Trebuie să-mi vărs oful, și o s-o fac la fiecare producție proiectată în acest format, 3D-ul este de mare căcat, estompează culorile, întunecă scenele și nu mai are niciun efect.
Ah, nu mai este cazul să menționez că trebuie văzut pe cel mai mare ecran posibil. Cred că pentru el o să dau o fugă-n capitală pentru a mă bucure de varianta IMAX.
Pornisem în drum spre cinema în expectativă, în joc de glezne, anticipând un dezastru, mai ales că Godzilla roz mă speriase (dar în film are logică și chiar nu m-a deranjat).
Iată însă că m-a surprins plăcut și, cu inima încă îmbujorată după această reprezentație magnifică, am să învăț și eu 9 expresii în limbajul semnelor, că știe maimuța mai multe decât mine.
Desigur, verdictul este dat luând în considerare nișa lui, că nu îl pot pune pe același piedestal cu Dune Part Two, sunt două genuri opuse analizate de subsemnatul din puncte de vedere total diferite.
Acum să vină Godzilla: Minus One să-mi ofere o porție de ceva serios.
(4,5 / 5)
