Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Back to the future Part II pornește exact de la finalul primului film, așa că dacă n-ați văzut originalul, ghinion, nu au cum să scriu despre Part II fără să fac trimiteri la Back to the future.
După ce din 1985 au călătorit în 1955, era de așteptat ca Marty (Michael J. Fox) și Doc Brown (Christopher Lloyd – One flew over the cuckoo`s nest, Going in style) să o întindă în viitor pentru că acolo, peste 30 de ani, adică în 2015 raportându-ne la prezentul din film, se întâmplă ceva nasol cu familia lui Marty.
Așadar, cei doi, alături de Jennifer, se îmbarcă în DeLoreanul buclucaș și ajung într-un viitor fantasmagoric, cu mașini zburătoare și tot felul de gadgeturi futuriste pe care noi, privitorii ce am trecut de acel viitor, încă nu le avem.
Aici protagoniștii trebuie să îndrepte o eroare care ar distruge familia lui Marty, dar cum lucrurile nu-s vreodată simple într-un film care se pune-n ring cu călătoria în timp, aventura lor îi poartă prin 3 linii temporale pentru că efectele acțiunilor pe care le întreprind își întind ramificațiile pe o perioadă întinsă pe 60 de ani.
În mare parte, Back to the future Part II este copia fidelă a primului film, cu mici ajustări pe ici, pe colo, dar o copie care duce ideea la un alt nivel.
Din păcate, Back to the future Part II renunță la umanitatea din original și acum ne inundă cu efecte speciale computerizate care arată destul de rău acum. Și primul a avut CGI, dar a fost limitat la câteva cadre, tocmai de aceea filmul se ține bine, dar acesta arată oribil.
Scenariul a dat la o parte esența primului film, acea poveste de maturizare, cu glumele amuzante și bucuria copilărească și a ales o abordare în care SF-ul predomină, prezentându-ne un viitor caricatural și caraghios, cu personaje care parcă s-au născut fără creier, o lume a viitorului care arată bine doar la suprafață, dar care pare dezumanizată.
Nu mi-a plăcut absolut deloc călătoria în viitor, prea aglomerată vizual cu elemente care m-au zgâriat pe ochi.
Noroc că Back to the future Part II nu pierde prea mult timp în 2015 și revine atât în 1985, cât și în 1955.
Povestea este extrem de încâlcită, se suprapun călătoriile în timp, astfel încât 1955 devine o amestecătură plină de personaje duplicat și apar dificultăți în a urmări firele narative care se tot amestecă. Cel puțin presupun că există astfel de dificultăți, mai ales pentru că filmul este destinat în special celor mai mici, care n-au experiența urmăririi unor filme complexe de acest gen.
Nu mai zic că transformând povestea simplă din prima parte într-una prea alambicată în Part II, întreaga franciză devine incoerentă. Punând cap la cap evenimentele din cele 2 filme și coroborându-le cu regulile imaginate ale călătoriei în timp, mi-am dat seama că evenimentele ce se petrec nu mai au logică, în ciuda faptului că scenariul încearcă să le lege într-un tot unitar, dar devine un tot paradoxal.
Cu toate acestea, Back to the future Part II rămâne distractiv pe alocuri, are multe referințe atât către primul film (abundă în scene reluate), cât și către filme mai vechi precum Midnight cowboy.
Marty și Doc Brown se dedau la aceleași năzdrăvănii încâlcite cu care ne-au obișnuit și îmbârligăturile aiuritoare reușesc, în ciuda lipsei de coeziune, să asigure un pic de tensiune.
Ce am uitat să scriu în recenzia primului film, că și aici m-a deranjat, a fost machiajul nereușit, care n-a putut să transmită într-un mod credibil îmbătrânirea personajelor. Aș fi preferat alți actori interpretând versiunile în etate ale personajelor principale pentru că tonele de machiaj de pe chipurile lor nu păcăleau pe nimeni. Îl vedeam pe Michael J. Fox cu maclavaiț pe moacă, nu îl vedeam pe Marty la 47 de ani, ăsta fiind unul dintre multele exemple de acest gen.
Back to the future Part II nu mai are același farmec ca filmul din 1985, ca o comparație culinară, Part II este mai mult un ghiveci cu de toate care-ți pică greu la stomac față de un singur fel simplu, dar delicios de te lingi pe degete, cum a fost primul film.
Actoria este mai exagerată, asta din cauza părții din viitor, ba chiar Michael J. Fox o ia pe urmele lui Eddie Murphy interpretând 3 roluri, unele personaje sunt interpretate de altcineva, precum Jennifer, prietena lui Marty, acum jucată de Elizabeth Shue (Greyhound, Death wish) în loc de Claudia Wells, sau George, tatăl lui Marty, jucat acum de Jeffrey Weissman în loc de Crispin Glover, schimbare ce a atras un întreg scandal terminat cu un proces intentat de Crispin Glover pe motive de violare a drepturilor de imagine, găsiți mai multe pe net.
Personal, Back to the future Part II a fost dezamăgitor comparându-l cu primul, aceeași premisă sub alte haine, dar mi-a băgat pentru câteva momente piesa Beat it, așa că dau prea rău în el, îi ofer cadou 7 almanahuri (Vanghelie suspină acum).
(3,5 / 5)
