Beetlejuice Beetlejuice

admin 2 zile ago Fantasy Leave a comment 161 Views

Încă un film este sculat din morți după zeci de ani și transformat în franciză.

Amu` asta este, hai să purced la drum cu Beetlejuice Beetlejuice. Oare al treilea film cum se va numi?

🎬 Beetlejuice Beetlejuice – Premisă 📖

Anii au trecut și Lydia (Winona Ryder – Alien: Resurrection) este fată mare. Nu, nu în sensul acela, ci la propriu.

S-a maturizat, are o fiică, pe adolescentă rebelă Astrid (Jenna Ortega – Miller`s girl) care nu prea o bagă în seamă, bașca este mare vedetă, moderând o emisiune cu accente supranaturale.

Moartea subită a tatălui ei o aduce în casa copilăriei, acolo unde s-au petrecut evenimentele din primul film, și amintirile o invadează.

Însă în mintea ei se strecoară și altceva, viziuni ale lui Beetlejuice (Michael Keaton – Birdman) care o sperie, simțindu-l pe infamul nemort că stă să apară în lumea celor vii.

Coborând în tărâmul fantastic dăm peste fosta lui Beetlejuice, înfricoșătoarea Delores (Monica Bellucci – Spectre) care reușește să scape din captivitate și-și caută ex-ul pentru a-l ușura de toată averea sufletească.

💭 Beetlejuice Beetlejuice – Comentariu 🍿

Nu mi-a plăcut cine știe ce primul film, așa că nu am fost prea nerăbdător să urmăresc resuscitarea acestei, de acum, francize.

Doar știm că dacă scoți mortul din groapă fie pute, dacă o faci devreme, fie găsești doar oase și praf dacă întârzii prea mult.

Povestea este nițeluș incoerentă, se încurcă singură în prea multe fire narative, cel cu Delores fiind aproape de pomană pentru că soțioara supărată nu are o contribuție importantă.

Dar nah, vorbim despre Monica Bellucci, nu pot să zic nimic rău despre tot ce are legătură cu ea că nu mă lasă inima.

Dacă filmul s-ar fi terminat după prima scenă în care își face apariția pe melodia Tragedy deja eram mulțumit de ce am văzut și puteam pleca satisfăcut.

Hai că aș scrie despre ea tot articolul, dar trebuie să mă despart de Monica pe cale amiabilă, că filmul are și alte elemente pe care trebuie să le pomenesc.

În mod vădit se simte avansul tehnologic față de acum prea mulți ani, așa că pelicula arată excelent din acest punct de vedere.

Regizorul își împrăștie stilul unic peste tot, creând o atmosferă gotică specifică producțiilor sale, o atmosferă în care morbidul se prelinge pe la fiecare colțișor, dar nu pe sistem macabru, ci jucăuș.

Hai că sunteți familiarizați cu semnătura lui clasică, înfrumusețează cu succes urâtul, colorându-l strident și făcându-l apetisant.

Deși a avut posibilitatea să apeleze numai la CGI, Tim Burton a ales să jongleze între efectele computerizate și tehnici clasice, de aceea veți regăsi scene animate sau secvențe realizate cu stop-motion.

Ca atare, unele creaturi arată la fel ca în primul film, desigur, sunt mai cizelate și mai plăcute vizual, dar stilistic sunt la fel.

Credeam că mă va enerva decizia asta, dar s-a dovedit a fi una inspirată pentru că face ca filmul să arate și modernizat, ca aparținând vremurilor noastre, dar și retro, încă ancorat în trecutul nostalgic.

Lumea de dincolo este creată cu mult talent, se simte și o inspirație germană, coridoarele în colțuri sau în forme neregulate mi-au adus aminte de M.-ul lui Fritz Lang.

Scenariul este amuzant, dar nu neapărat pentru că are niște glume pline de creativitate inteligentă, ci pentru că sunt pe placul lui Drax, adică sunt unele literale, stoarse de orice metaforă.

Faptul că am râs în gura mare de câteva ori tocmai pentru că am fost surprins de poantele care nu aveau vreun substrat profund, ci erau reprezentarea verbală a ceea ce vedeam este o bilă paradisiacă pentru film.

Glumele sunt diverse și aduse în actualitatea noastră, m-a uns pe suflet o dumă legată de influencerii vieții care nu-s buni de nimic, produc doar gunoi digital și nimic mai mult.

Imaginația este una debordantă, sufletele rătăcite prin lumea dintre viii care respiră și morții morți transformă acel univers într-unul efervescent care colcăie de viață deși toate și-au dat obștescul sfârșit.

Să continui cu laudele, coloana sonoră semnată de Danny Elfman este nemaipomenită, mi-am dat seama din start că o să am parte de ceva special pe acest palier.

Melodiile utilizate sunt absolut senzaționale, sunt piese vechi din anii în care nu eram încă pe acest tărâm sau prea mic să fiu capabil să le apreciez la adevărata lor valoare.

Și cam atât cu elogiile, trebuie să dau și cu barda-n film, că nu se poate doar cu aplauze, nu?

Seamănă prea mult cu prima parte, urmează cam aceiași pași, de la apariția prea târzie a lui Beetlejuice în gloria lui deplină și până la actul final care conține un moment muzical prea lung și, implicit, enervant.

Povestea, chiar dacă zglobie și inventivă, este și previzibilă, nu trebuie să radiezi inteligență ca Marie Curie pentru a te prinde de anumite chestii evidente.

Indiciile sunt prea la vedere astfel încât le pui ușor cap la cap și chiar dacă umblă din întâmplare niște fantome pe la mansardă, tot poți să-ți dai seama lejer ce se petrece.

🏆 Beetlejuice Beetlejuice – Verdict 👍 sau 👎

Dacă încă nu v-ați prins, mi-a plăcut filmul, și chiar destul de mult, ceea ce m-a surprins, poate și pentru că aveam așteptări destul de reduse.

Înglobează toate caracteristicile stilului regizoral timburtonian, de la imaginea gotică la elemente muzicale și de la personaje fistichii la povestea lugubră.

Rezultatul final a fost pe placul meu, am ieșit de la film cu zâmbetul pe buze, cu imaginea frumoasei Monica Bellucci întipărită pe retină și cu urechile mângâiate de ritmurile muzicale de senzație.

M-a supărat un pic că nu a avut curajul să se desprindă de rețeta primului film și să vină cu ceva special în actul final, am avut un puternic sentiment de deja vu, mai ales că am revăzut de curând Beetlejuice.

N-am zis nimic de actorie pentru că n-am găsit interpretările demne de pomenit, doar Michael Keaton se distrează de minune în rol, chit că este oleacă mai potolit, nu se dedă la prea multe pocinoage aici.

Prezențele feminine sunt în regulă, însă nimic memorabil, în afară, bineînțeles, de Monica Bellucci pe care aș fi vrut-o în mai multe scene.

În schimb, Jenna Ortega mi-a lăsat impresia că încă este pe platourile de filmare ale serialului Wednesday.

Apropo de asta, la final de tot veți avea parte de o surpriză plăcută. Cum mie mi s-au terminat cuvintele normale, v-am părăsit că trebuie să traduc corect 8 incantații magice.