Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Vin Diesel se simte singur fără familia din Fast and furious, așa că a turnat Bloodshot, un film care îl găsește pe amestecul de lichid bahic și combustibil auto într-un rol familiar, acela de supererou monosilabic, dar măcar în Bloodshot „iezâstă o explicaţie!“.
Bun, într-o sală goală de cinema a pornit Bloodshot cu un Vin Diesel într-o scenă de acțiune cu o luare de ostatici, pentru ca apoi omul să dea ortu` popii și să se trezească buimac cu niscai puteri nebănuite ce-i curg prin venele îngroșate de la atâția steroi…., ăăă, atâtea exerciții la sala de fitness.
PS. O spun de pe acum, și asta este spoiler, trailerul este de absolut rahat, pentru că practic concentrează filmul în 3 minute și dezvăluie toată povestea.
Așa, revenind la soldatul nostru suprasaturat de naniți pe numele său Ray, evident că deși nu ar trebui să își amintească bălării din viața anterioară, memoria îi joacă feste și sinapsele i-o aduc în pupile pe Gina, soțioara lui mult iubită de care i se face dor, însă Gina are o problemă mare de tot.
Vin Diesel se supără, în sensul că i se umflă o umflătură de pe venă, și o ia razna, activând supozitoarele bioelectronice ce-i țin loc de sânge și se pune pe făcut prăpăd, dând cu pumnul pe unde apucă, mufele inamicilor, coloane din beton, mașini blindate, nimic nu îi stă în calea pachetului cu prea mulți mușchi și prea puțin creier.
Nu mai întind coarda prea mult, Bloodshot este un film slab în opinia mea. Imaginați-vă un Edge of tomorrow dar prost făcut.
Singura parte bună a filmului ar fi acțiunea, pentru că are câteva momente destul de distractive în care Vin Diesel ascultă îndemnul din Frozen – Let it go – și prăvălește iadul peste adversari, forța lui fiind destul de impresionantă. Bine, o să vi se pară cunoscute secvențele, iar motivul este simplu, sunt șutite ireverențios din alte filme celebre și mult mai bune.
Efectele speciale sunt destul de slabe pentru ce pretenții de nouă franciză avea Bloodshot, ba chiar ridicole pe alocuri, mai ales când era vorba să se răfuiască personaje augmentate tehnologic. Dar adevărul este că nici nu a costat prea mult realizarea filmului, mai ales că multe secvențe sunt utilizate de 2-3 ori în Bloodshot ca urmare a naturii repetitive a poveștii.
M-au amuzat câteva secvențe scurte de slow-motion care aducea mult de tot cu filmele de la Bollywood, aproape că nu m-aș fi mirat dacă Vin Diesel o rupea pe cântat.
Personajul Ray este retard, acțiunile pe care le întreprinde ar fi acelea ale unui cocalar cu lanț de aur odihnindu-se pe burdihan pentru că nu face niciun efort de a lupta tactic, pur și simplu se aruncă prostește ca un berbec în luptă, prea mândru și prea arogant, pe principiul Pumnii mei naniți are.
Și aici scenariul își începe lungul șir de inadvertențe logice, de parcă scenaristul Jeff Wadlow (care a scris printre altele și Truth or dare sau Fantasy island) s-a scremut să facă fiecare scenă să fie cât mai incoerentă și fără legătură cu cea anterioară.
De la comportamentul dobitoc al lui Vin Diesel care se schimbă brusc dintr-un soldat cu minte strategică într-un cercopitec fără dram de creier până la transformări la fel de subite în creierul aceluiași Vin Diesel care acum este confuz cu privire la ce i se întâmplă, ca după 5 minute să devină un Dumnezeu pe pământ, fiind mai șmecher decât Ultron și Vision la un loc, scenariul ține morțiș să livreze o poveste fracturată, fără fluență și plină de hăuri logice.
Nu doar Ray, ca personaj, este dobitoc, mai toți sunt cam cretinei în film (mirându-se ca virusu-n fața spitalului că nu are pe cine îmbolnăvi) de anumite elemente banale și mai mult decât evidente.
Despre previzibilitate nu mai zic, urmăriți trailerul și ceea ce insinuează că se va întâmplă în film chiar se întâmplă, ceea ce vă imaginați despre poveste este exact ceea ce veți primi.
Mamma mia, și până începe acțiunea se pierde, pe ceas, o jumătate de oră de vorbă cu narațiune de parcă eram tâmpiții tâmpiților și nu ne prindeam de șmeherie. Și dă-i cu vorbe, și dă-i cu povestit, și dă-i cu taclele. Treci bă, la acțiune, veni-ți-ar neamurile din Italia.
Și fără trailer îți dai seama după primele 10 minute că deja știi cum se va termina chiar după modul în care anumite personaje își aruncă ocheade care mai drăgăstoase, care mai năbădăioase.
Săracul Vin Diesel, nu are nicio treabă cu actoria, degeaba se screme el să livreze momente romantice și emoționante, că este la fel de suav ca o bucată de bolțar împlântată direct în moalele capului. Toate replicile sunt rostite pe același ton de mormăitor răgușit, fie că își vrăjește muierea, fie că își intimidează adversarul.
Ah, și în film este o replică de un cuvânt, dar care nu pică deloc bine, se vede că scenariul a fost depășit de evenimentele actuale (și nu mă refer la treaba cu virusul)
Păcat, păcat, păcat, ideea avea potențial, se simțea undeva, adânc îngropat, un film bun, dar așa se întâmplă când o idee bună cade în mâinile unui scenarist mediocru și a unui regizor debutant, iese o ciorbă răsuflată, motiv pentru care, fără putință de tăgadă, pentru mine Bloodshot este un film de 4.
(2 / 5)
Trailer:
