Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
S-a nimerit la fix să văd Frozen 2 chiar în prima zi în care a nins în noua iarnă a anului 2019. Serios, pe 22 noiembrie 2019 în Târgoviște fulguia în timp mă duceam la Frozen 2. Semn bun sau rău prevestitor?
După nebunia ce părea că nu se mai stinge cu primul film și al său Let it go care nu ne mai lăsa deloc, îmi speria până și demonii din coșmaruri, evident că Disney a mirosit că se coc niște bani și a fermentat la povestea din Frozen 2 destui ani.
De la început vă spulber pofta de viață și vă scriu că Frozen 1 nu mi-a plăcut. Cu toate astea, abia așteptam a doua parte datorită trailerului mirobolant pe partea tehnică.
Se reîntorc toate personajele îndrăgite din prima parte, Elsa, Anna, Kristoff, Olaf și Sven, iar filmul devine acum mai matur în ideea că și privitorii din 2013 s-au mai înălțat un pic în statură.
Povestea nu este nici pe departe originală și asta m-a lăsat cu un gust amar.
Imaginați-vă că nu știți că asta este o recenzie la Frozen 2, să văd dacă vă dați seama de la ce film vine intriga următoare.
Avem o pădure fermecată, două regate, unul magic, unul uman, aflate într-o luptă cruntă, iar personajul principal face o călătorie îndepărtată pentru a se descoperi pe sine, dar și pentru a-și afla originea.
Sună cunoscut? Da, exact, Maleficent: Mistress of evil și Frozen 2 împart, în mare parte, fix aceeași poveste. Și asta dacă mă restrâng cu căutarea doar la filmele din 2019, că mai seamănă și cu alte producții.
Și tocmai de aici vine și predictibilitatea lui Frozen 2 pentru că imediat mi-am dat seama în ce tabără șade adevărul și ce trebuie făcut pentru rezolvarea conflictului. Disney, te rog, angajează scenariști care nu au supt la aceeași pilulă inspirațională, că începeți să faceți aceleași 2-3 filme doar cu mici modificări. Hai cu ceva nou.
Nu mai lungesc povestea, ceva nasol se întâmplă în Arendelle și gașca noastră se vede nevoită să se avânte în inima întunecată a Pădurii Fermecate pentru a depista sursa necazurilor care s-au abătut asupra regatului condus acum de Elsa.
Dacă tot am pornit cu critica, voi continua pe aceeași linie.
Frozen 2 miroase a disperare în căutarea unei piese memorabile pentru că se cântă al dracului de mult, prea mult, enervant de mult, în ideea că poate din mormanul de piese care ne invadează se va găsi una la fel de remarcabilă ca Let it go.
Mai aveau puțin și personajele ne cântau ce fac când se duc să se ușureze de toate treburile.
Cele mai multe piese sunt bune, ba chiar vreo 2 balade sunt senzaționale (aduc aminte de baladele lui Michael Bolton și cu siguranță le voi băga în playlist), dar altele sunt de pomană, și mi-a părut rău pentru că povestea, chit că nu-i nouă, părea interesantă și adultă, cu teme mai sumbre, dar nu au avut loc s-o dezvolte din cauza cântecelor și asta, în opinia mea, a dăunat seriozității filmului.
Animația pare-mi-se că pe alocuri dă chix, s-au concentrat prea mult pe natură și mai puțin pe personaje, ori am halucinații, ori sunt destule nesincronizări în gesturile personajelor. Dar ăsta este singurul lucru negativ pe care îl am de spus despre animație. Ba nu, mai am unul, 3D-ul este absolut de pomană, filmul nu a avut secvențe anume create pentru a se preta la 3D și a justifica existența lui și în acest format, singurul motiv pentru care este 3D este banul.
În rest, Frozen 2 arată magnific, de câteva ori am crezut că nici nu e animație, ci personajele imaginare erau îmbinate cu secvențe autentice preluate dintr-un documentar natural, atât de realist arată în multe moment mediul înconjurător, cel natural, în special apa. Aici au rupt toate normele, îți venea să te arunci în mijlocul ecranului pentru a face o baie pentru că apa-i fără cusur.
Culorile sunt mai întunecate (sigur și din cauza 3D-ului, pe primul l-am văzut normal, 2D) să fie pe același palier cu esența poveștii, tonalitatea denotă mai multă tristețe interioară și conflict exterior, dar nu explorează prea mult această potecă funebră pentru că, totuși, Frozen 2 este un film pentru copii și nu era cazul să-i sperie prea mult.
Sunt atinse subiecte precum durerea cauzată de pierderea celor dragi, frica imensă generată de saltul într-o lume necunoscută (comparabilă cu maturizarea), dar nu într-atât de pregnant încât să deranjeze pentru că avem și un important element comic. Evident, vorbesc despre Olaf, omul de zăpadă năzdrăvan, care-și primește cu vârf și îndesat cele 15 minute de glorie și care generează multe zâmbete prin năzbâtiile prin care trece și haosul pe care-l generează, dar nu este nimic cu adevărat de ținut minte și de povestit nepoților.
Dacă în prima parte accentul a căzut pe misiunea Annei de a-și izbăvi sora, aici Elsa este în prim-plan cu menirea ei de a-și salva regatul, deci miza este substanțial mărită și pericolele mai terifiante, fapt ce ar fi trebuit să genereze valuri de emoție.
Dar cum nu am fost conectat sentimental la personaje în Frozen 1, nici aici nu au reușit să mă sensibilizeze, mai ales că era clar ce urma să se întâmple, iar pachetul de șervețele a rămas intact, spre deosebire de un How to train your dragon 3 unde boceam mai rău ca un politician ce taman a pierdut alegerile.
Vocile sunt cele pe care le știți din prima parte, dar apar și personaje noi, iar vocea proaspătă care impresionează cel mai mult este cea a lui Sterling K. Brown (Black panther, The predator, Angry birds 2) care este și dură (pare că te trimite la ghilotină), dar și mieroasă (numai potrivită pentru un cântec de leagăn).
Concluzionând, Frozen 2 nici nu m-a dezamăgit, partea tehnică s-a ridicat la înălțimea așteptărilor, Disney clar este undeva în nori, deasupra tuturor, când vine vorba de calitatea animației comparativ cu alte studiouri, dar nici nu m-a luat pe sus cu povestea cam găunoasă și repetitivă care a tras Frozen 2 în jos.
Ba mai mult, m-a lăsat un pic perplex pentru că așteptam ceva anume să se întâmple și cu așteptatul am rămas, așa că mă stabilizez cu nota la un 6, este cel mult mediocru, la fel sunt mai toate filmele Disney din ultima vreme.
(3 / 5)
Trailer:
