Cats

admin 04/01/2020 Fantasy Leave a comment 2,903 Views

Puneți-vă centurile de nesiguranță, trimiteți copiii la culcare, urmează Cats, filmul realizat după musicalul de mare succes de pe Broadway cu același nume compus de Andrew Lloyd Webber.

Ținta multor glume din cauza modului în care pisicile arătau transpuse pe ecran, Cats s-a pripășit în toată splendoarea și pe ecranele din România.

Am mai urmărit musicaluri la viața mea (ce este drept, nu prea multe), dar Cats este cu adevărat un musical get-beget pentru că se cântă cam 90% din film, deci nu prea este timp și de dialog și poveste coerentă.

Am văzut La La Land, am văzut Mary Poppins returns, nenicule, ăia acolo mai luau și o pauză să-și tragă sufletul, să lasă și povestea să răsufle, să ai habar ce se întâmplă în film.

Cats este un film lipsit de poveste. Pur și simplu apărea o pisică, își cânta existența, apoi apărea alt personaj care făcea la fel. Și uite așa se perindă pisici peste pisici, cântând despre ghemurile de blană și despre șoarecii neastâmpărați în timp ce eu eram consternat de ceea ce vedeam, dar nici nu mă puteam abține din râs.

Practic Cats nici nu este un film, ci o înșiruire de piese care încearcă să creioneze un simulacru de poveste în care cotoiul negativ, Macavity (Idris Elba), vrea să fure nu știu ce loc în nu știu ce rai pisicesc și să se înalțe la ceruri ca Miausus Hristos. Îngropa-mi-aș rahatul în grădină, că tot nu am înțeles care era treaba cu scularea către ceruri.

Plus mai este o zdrențuită de pisică vagaboandă, Grizabella (Jennifer Hudson), mare fostă vedetă, acum mare jerpelită, care se miorlăiește tot timpul că a uitat-o lumea.

Recunosc că poate povestea este mai dezvoltată de atât, dar cine coada mea pleoștită a avut timp de poveste când ochii îmi era nedezlipiți de la arătările alea fioroase și nu mai eram atent și la dialogurile frugale.

Cats este un dezastru în plină desfășurare dar de la care nu-ți poți lua ochii, trebuie neapărat să vezi avionul cum se prăbușește la pământ pentru că ai o dorință morbidă să vezi sânge.

Poate este cineva mai versat într-ale musicalului Cats și mă poate lămuri ce craca mea neînmugurită înseamnă jellicle? Că la două cuvinte normale era aruncat jellicle ca adjectiv. Toate erau jellicle, pisicile, balul, norii, rahatul, mâncarea, mustățile, luna, ciclul, noaptea, etc.

Una, două, jellicle în sus, jellicle în jos. M-au înnebunit cu acest cuvânt.

Acum că am lămurit-o că nu am înțeles nimic din poveste, să purced la tehnic.

Aici este mare jelanie, filmul se vede că a fost grăbit sau, când au văzut ce abominație iese, nu și-au mai dat interesul să îl finiseze cum trebuie pentru a mai salva din bani pentru că pisicile nu sunt identice din punct de vedere al structurii biologice, unele au tălpi umane (alea din fundal, probabil nu au avut bani să le pună și lor blană), altele aveau picioarele acoperite cu blană (cele care apăreau mai des). Măcar mâinile erau toate umane.

Apoi unele dintre pisici aveau haine.

De unde rahat infect aveau niște pisici de pripas haine? Și adidași? Și pantofi de step? Pentru că este clar că universul în care ele există nu este unul complet pisicesc, există și alte animale, bașca și oameni, așa cum aflăm din primele secvențe. Deci nu este ca și cum universul era format doar din pisici antropomorfe și erau capabile să-și creeze haine.

Și apropo de oameni, cum dracului se făcea că toată Londra era părăsită, fără picior de om în zare, cât pisicile se desfășurau în toată splendoarea? Nu erau în deșert, să nu fie țipenie de om, erau în Londra, capitala Regatului Unit.

Continuă aberațiile, avem și șoareci, tot umani și ăștia, dar care nu respectau deloc dimensiunile normale, erau mult, mult mai mici comparativ cu mărimea pisicilor. Practic era aceeași proporție între pisică și șoarece ca între om și șoarece, deși pisicile aveau dimensiuni normale în film.

Efectele speciale sunt destul de nasoale, actorii par a fi îmbrăcați în costume și doar fața și membrele sunt CGI pentru că nu arată deloc realist, firele din blana pisicilor se mișcă de parca ar fi sub apă.

Bine, nici nu prea cred că avea cum să arate verosimil, chiar și cu toată tehnologia din lume pentru că este greu pentru creier să accepte așa ceva drept real.

Sunt câteva momente în care ecranul verde este mai mult decât evident, probabil atunci i-au apucat durerile în fund de film, că se vede de parcă niște studenți restanțieri au pus mâna pe producția filmului, imaginile se prezintă foarte amatoricesc.

Iar Macavity arată groaznic în anumite scene, zici că este un pește negru pe uscat care lucește și cam atât.

Nu mă ascund după deget, ce-mi vine în cap scriu în recenzie. Sunt un pervers pentru că tot timpul m-am uitat după organele genitale ale pisicilor, dar nimic, nici măcar o găoază nu am depistat. Și de aici vin alte întrebări inevitabile despre …. ați prins ideea. Continuând cu ideile tulburătoare, asta o să vă dea coșmaruri, pisica Victoria este sexy rău. Luați-o p-asta și digerați-o.

Ce să mai zic că nicio pisică nu avea mameloane, în schimb aveau sâni umani. Adică serios? SERIOS???

Și se mai și mișcă lasciv și sugestiv, ducându-te cu gândul la chestii ce necesită 18+. Adică nu eu m-am gândit, așa am auzit de la alții.

M-a umflat râsul când am văzut actori consacrați, monștri sacri, ca Judi Dench sau Ian McKellen dându-se de ceasul morții să interpreteze pisici și să și rămână serioși în timpul filmărilor. Cred că a fost caterincă maximă la realizarea producției.

Singura mare, de fapt, gigantică bilă albă au fost melodiile. Aici nu am nimic de comentat. Sunt de-a dreptul senzaționale. Dar pentru a le savura așa cum trebuie închideam ochii, altfel eram distras și mă concentram tot pe modul bizar în care arată pisicile vieții. Nu exagerez când laud muzica, interpretarea piesei Memory de către Jennifer Hudson m-a răscolit. Chiar și cu ochii închiși simțeam emoțiile transmise de ea, durerea din glas și acolo am rămas mască.

https://www.youtube.com/watch?v=soLYreeI6aQ

Nu cred că a existat o idee mai proastă decât realizarea acestui film. Înțeleg de ce a mers ca musical, dar ca film nu are niciun Dumnezeu, iar contopirea asta a ADN-ul mâțesc cu cel uman a generat vietăți de coșmar. Probabil ieșea ceva mai OK dacă pur și simplu îi îmbrăcau în costume de pisică și atât, ca în musical.

Dacă analizez Cats ca film, este de nota 1. Cum însă este musical, trebuie să iau în calcul și melodiile. Și aici ia clar un 9.

Dacă aș face media, aș ajunge undeva sus, prea sus pentru monstruozitatea asta, așa că fac și eu o combinație de note și extrag o rădăcină pătrată din 9 și mă opresc la 3 pentru această cat-astrofă.

Veniseră părinți cu copii mici la film și au plecat după 5 minute că începuseră prichindeii să urle, confuzi de modul în care arată pisicile.

Până și eu am ajuns acasă și întâmpinat de mâța casei: