Când afară-i frig ce-i de făcut?
Răspunsul este simplu: Dream pe Netflix.
🎬 Dream – Premisă
Filmul este cu fotbal. Și este sud-coreean.
Yoon (Park Seo-joon – Concrete utopia) este un jucător marcant al echipei sale, doar că are niște probleme personale care-l fac irascibil.
Și la un moment dat, din cauza unor întrebări enervante, în loc să-și bage degetele în urechi să nu le mai audă, el le vâră-n ochii reporterului incomod.
Imediat este suspendat, așa cum este normal.
Dar nu-i suficient, așa că este trimis să antreneze o echipă de fotbal în vederea participării la un Campionat Mondial.
Bre, ia stai așa, ce pedeapsă-i asta? Că oricine ar dori o asemenea slujbă.
Am uitat să menționez că vorbim de Campionatul Mondial de Fotbal al celor fără casă.
Așadar, el trebuie să facă echipă din câțiva boschetari. Hai vagabonzi, că sună urât boschetar.
💭 Dream – Comentariu 🍿
Pare-se că-s mici și iuți de picior coreenii pentru că i-au luat-o înainte lui Taika Waititi cu al său Next goal wins deoarece premisa este aproape aceeași.
Ambele sunt filme bazate pe fapte reale, cu un antrenor care este nevoit să preia cârma unei echipe vai morții ei al cărei scop nu este victoria, că-i un vis irealizabil, ci marcarea unui amărât de gol.
Având în vedere povestea expusă mai sus, este clar ce tip de film este, anume o comedie cu gust dulce-amar care încearcă să aducă inspirație în sufletul celor năpăstuiți.
Coordonatele după care se desfășoară meciul filmul sunt cele clasice acestui tip de producție, așadar nu vine absolut nimic nou dinspre frontul de est.
Adunătura de personaje lipsite de casă este una cu probleme variate, dar toate ducând la pierderea locuinței, familiei, statutului social. Sau toate la un loc.
Unii sunt mai în etate, deci nu prea ar avea ce să caute într-o echipă de fotbal, alții mai tineri dar cu mintea un pic rătăcită, ce să mai, selecționată mai impotentă nici că putea fi aleasă.
Filmul nu ar mai fi avut vreun farmec dacă era realizat la noi pentru că avem un bazin de selecție extrem de bogat, este suficient să te plimbi pe lângă Gara de Nord și ai și strâns de două echipe puternice.
Chiar dacă nu inovează, că dacă-i rețeta de succes, de ce să o schimbi, Dream reușește să smulgă ropote de aplauze și să provoace câteva râsete pentru că personajele sunt zănatice și zurlii.
Ciocnirea dintre fotbalistul sictirit de această povară a antrenoratului și sărmanii care se uită la minge ca la bombe este una de natură să te amuze, dar să te și emoționeze.
Este evident cum va evolua relația dintre cele două tabere beligerante care nu se înghit la prima vedere, nu mai are rost să menționez asta, că știți prea bine spre ce se îndreaptă.
În ciuda tonului mai jovial, producția este și una serioasă, atrăgând atenția asupra unui aspect ce nu face cinste țării, anume modul în care oamenii fără adăpost sunt tratați.
Plus că există și un fir narativ secundar care se referă la nevoia constantă a oamenilor pentru drame televizate, nici nu mai contează că sunt regizate până la ultima virgulă, circ să fie.
Parcă la actorie mi-a plăcut mai mult echipa decât antrenorul interpretat de Park Seo-joon (The Marvels) pe care l-am găsit destul de rigid, de parcă ar fi fost forțat, la fel ca personajul său, să joace acest rol.
Per ansamblu, povestea nu este neapărat bine dezvoltată, se bazează mai mult pe efectul emoționant automat, de aceea nu a fost depus foarte mult efort.
Și asta se vede într-o anumită relație din plan secund care sare niște etape și ajunge de la o poartă la alta prea repede, deloc credibil.
Dar nu are prea mare importanță într-o asemenea peliculă, de bază rămân mesajele pacifiste și utopice, că doar în filme lucrurile evoluează în direcția respectivă, realitatea este mult mai dură.
🏆 Dream – Verdict 👍 sau 👎?
Nu excelează la vreun capitol anume, dar urmează cu sfințenia tactica dovedită a fi câștigătoare și nu l-am prins în ofsaid pe undeva.
Este și greu să retrogradezi dacă ai o astfel de premisă, chiar dacă joci la egal tot iese un rezultat pozitiv.
Dream nu va câștiga vreo cupă în categoria sa de filme, dar nici nu-i o producție de pluton, se poziționează pe loc de play-off.
Hai că am terminat cu terminologia fotbalistică, fac o schimbare și o trec pe banca de rezerve și revin la verdictul dat acestui film.
Sunt șanse mari să îl apreciez mai mult decât trebuie pentru că evoluează pe un teren cu care sunt familiar.
Sunt mare fan fotbal, așa că mai mult ca oricând concluzia mea trebuie abordată cu multă circumspecție.
V-am lăsat în tribune că trebuie să plec să selecționez 8 rezerve să îmi completez lotul.