Eighth grade

PRI 025 – Eighth grade

Eighth grade este un film cu niscai pretenții la premii dar care nu mă vizează pe mine ca audiență, că nu-s o domniță aflată la vârsta pistruilor și a dezvoltării unor anumite excrescențe apetisante pentru masculi. Dar cum nu sunt scarandiv la filme, mi-am aruncat ochii pe el.

Filmul urmărește o scurtă perioadă din viața protagonistei Kayla aflată la finele clasei a opta, o fată din timpurile moderne, obsedată de telefon și de filmulețele inutile (ca majoritatea) pe Youtube pe care nici dracu nu i le urmărește și care se îneacă într-o lume inundată de mania social media.

Adolescenta este foarte retrasă, lipsită de încredere, care nici nu se încadrează în tiparul de frumusețe trâmbițat în era noastră și este destul de marginalizată de trupa mini pițipoancelor în devenire care o ignoră de parcă ar fi o muscă pe perete.

Cum este și normal la vârsta ei, Kayla visează la un flăcău popular, dar care este un mic ticălos ce are în cap numai poze cu gagici goale și lucru oral.

Eighth grade nu aduce foarte multă noutate pe acest palier, al filmelor coming of age, dar are un nu știu ce care îl face foarte real, mai ales datorită jocului actoricesc excelent al actriței Elsie Fisher (McFarland, USA, The Adams family) care este atât de naturală în rol încât la un moment dat aveam impresia că este un documentar despre viața ei personală.

Ticurile verbale, modul în care se împiedică în cuvinte, gesturile aproape insesizabile dau un farmec aparte personajului Kayla și ajungi să empatizezi cu ea, deși poate diferența de vârstă este de zeci de ani, pentru că, într-un fel sau altul, mai toți am fost în situația ei în circumstanțe și perioade diferite, dar senzația de respingere și izolare rămâne aceeași.

La un moment dat, pe parcursul filmului, tatăl ei, care o crește singur, mi-a transmis un sentiment ciudat și mă dusesem cu gândul la prostii, dar a fost doar mintea mea stricată.

Una peste alta, nu m-am plictisit deloc la Eighth grade, este un film extrem de direct, care va răscoli multe amintiri neplăcute în memoria celor care se regăsesc în papucii personajului feminin, pe alocuri greu de urmărit din cauza emoțiilor transmise, film care reprezintă un debut solid al lui Bo Burnham, scenarist și regizor, un tânăr comedian care a impresionat cu acest film. Oare de unde o fi știind el atât e multe, la 30 de ani, despre fetele adolescente?

Nota 8, chiar mi-a plăcut filmul, deși nu aveam mari așteptări de la el.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Mon oncle

Mon oncle

Oscar pentru cel mai bun film străin – Ediția 1958 După 2 ani italieni, Oscarul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *