End of days

admin 30/10/2020 Horror Leave a comment 1,790 Views

End of days îl regăsește pe Arnold Schwarzenegger (Predator, The Terminator, Terminator 2: Judgment day) în izmenele lui Jericho Cane, un fost polițist, acum pe post de bodyguard, care-și târâie în silă flatulațiile, viața lui fiind fără sens pentru că Jericho este un personaj aflat într-o stare deplorabilă.

Filmul încearcă să profite de isteria stupidă creată de așa-zisul final al mileniilor în anul xxx9, în cazul de față mileniul 2 se termină pe 31.12.1999, de parcă ar fi existat anul 0, și ne bagă pe sub ușă un scenariu scoborât direct din propovăduirile habotnicilor religioși.

În End of days la fiecare 1000 de ani Michiduță face o vizită pe pământ pentru a ne pricopsi cu un urmaș demn de sfârșitul zilelor. Dar cum Satana n-are forță în vintre să însămânțeze o pământeană de la distanță, precum bărbosul din ceruri, este nevoit să ia o formă umană și să presteze muncă asiduă (era să scriu manuală) în folosul comunității.

Așa că se vâră-n trupul lui The Man (Gabriel Byrne – Hereditary) și se pune pe căutat mireasa vieții lui căreia să-i arate cum funcționează o furcă drăcească.

Însă ghinion maxim pentru dracul împielițat, că în calea lui se interpune, inițial fără voia lui, taman muntele Arnold care, în ciuda problemelor sticloase pe care le are, se transformă în înger păzitor pentru gagica urmărită de Scaraoțchi.

End of days este un film total atipic pentru Arnold Schwarzenegger care se rupe de tipologia aceluiași personaj jucat în mai toate filmele, producția de față fiind și una dintre cele mai sumbre în care Arnold a dat cu subsemnatul.

Personajul lui este unul aflat pe marginea prăpastiei, cu un destin tragic care-l împinge la lucruri inimaginabile, nu ne mai încântă cu privirea șablon și replici absurde, în schimb ne arată că știe să și joace cu adevărat, rolul fiind unul greu.

Premisa este, la rândul ei, una oarecum dificilă, nu te-ai aștepta să-l vezi pe Arnold într-un film horror cu rating R în care subiectul principal să fie religia.

End of days amestecă într-un mod fericit horror-ul ce abundă în motive evlavioase cu acțiunea specifică unui Arnold înarmat până-n dinți ce nu are frică nici de dracul gol, pelicula dovedindu-se o combinație care m-a satisfăcut pentru că are aproape de toate.

Pe partea de horror, Satana își face simțită din plin prezența, deși pornește la început ca un adolescent plin de hormoni pus pe făcut drăcovenii, nu trece mult timp și își intră în drepturi, iar ratingul R este meritat, despică Necuratul căpățâni de zici că belește cartofii de coajă. Iar efectele practice sunt excelente, nici nu este de mirare având în vedere că s-a ocupat de ele Stan Winston. Putea fi Lucifer un pic mai al naibii și mai apocaliptic tot timpul filmului, așa cum o arde în partea secundă, dar a mers și așa.

Și la amplificarea senzației de sinistru bisericos contribuie și una dintre cele mai reușite coloane sonore pentru un astfel de film, nu era nevoie să sodomizezi pentru a deveni stană de piatră, auzul incantațiilor din film era suficient să-ți îngroașe sângele în vene.

Nici pe partea de acțiune nu stă rău End of days, știu că sunt superficial, sunt primul care o recunoaște, dar exploziile m-au uns pe suflet ca gemul pe pâine, sunt chiar destule și bine realizate, nu s-a făcut rabat de combustibil fosil folosit chiar cu imaginație într-o secvență. Plus că nu lipsesc nici luptele armate între Jericho și diverși adulatori ai Satanei, și nici dracul nu scapă de o bumbăceală din partea muntelui austriac care, din lipsă de inamici, a ajuns să se smotocească violent chiar cu ăl` de jos.

Atmosfera din film este sumbră, depresivă, întunecată, poate și din cauza asta multora nu le-a fost pe plac, fiind obișnuiți cu efervescența simplă a filmelor lui Arnold. Scenariul a fost și încărcat de motive religioase, cu multe pumnale înfipte în nucleul bisericii, nu de puține ori i-am dat dreptate dracului în ceea ce spunea. Dar același scenariu scoate în evidență și aspectele pozitive ale religiei, nu-s multe, dar sunt câteva.

Are și un pic de comedie, dar mai mult accidentală, am râs spre exemplu la faza în care Arnold îl ia în bășcălie pe Belzebut și-l numește băiat de cor pentru că, la dracu`, nimeni nu se pune cu Arnold.

End of days curge fluent, nu se bazează neapărat pe multe cuvinte, povestea este spusă mai mult vizual, replicile apar doar când este neapărat nevoie de ele, pot spune că este pe alocuri și imprevizibil, are niscai jumpscares bine plasate și fără surle și trâmbițe premergătoare să le știe tot omul.

Însă nu pot spune că filmul mi-a lăsat urme de Aleluia pe la colțul gurii să-l consider excelent pentru că povestea nu este deloc originală și regia are anumite sincope când și când.

Mie mi-a plăcut End of days în ciuda criticilor dezastruoase, îl avem pe Arnold făcând probabil unul dintre cele mai bune roluri ale sale din punct de vedere al actoriei, are elemente de groază ce merită apreciate, câteva bubuieli pe cinste și o iconografie religioasă interesantă care demonstrează ce imaginație bogată și oribilă au cei care propovăduiesc iubirea aproapelui și întoarcerea obrazului.

Mi s-a terminat liturghia așa că am primit ordin de la End of days să-i compun 8 psalmi.

PS. Să-i spună cineva scenaristului că 666 văzut în oglindă nu este 999, ci მმმ.