Aveam chef de un film de război așa că am înrolat The outpost din 2020, producție care este bazată pe fapte reale, pe bătălia din Kamdesh, Afganistan, din 2009.
Nii, măi, dar ce de laude la adresa filmului, că este realist, că este eroic, că este așa, că este pe dincolo, deja mă cotropise gândul să mă înscriu în armată, atât de mult mă înflăcărasem.
Noroc că am pornit filmul și am intrat în atmosfera războiului, aici dau peste progenitura lui Clint Eastwood, Scott (Fury, Suicide squad, The fate of the furious) în rolul lu Romesha, și de Orlando Bloom (trilogia The lord of the rings, Unlocked, Pirates of the Caribbean: Dead men tell no tales) în rolul lui Keating, două dintre personajele din film.
Ăștia se găsesc parcați în avanpostul Kamdesh plasat strategic de Andrea Bocelli în cel mai prost loc posibil din univers, într-o vale înconjurată de munții plini de talibani.
Practic de unde făceai pipi de pe munte, ajungea jetul direct în capul soldaților americani pentru că ăia care au decis să amenajeze acel avanpost au fost niște genii într-ale tacticii militare, de nici măcar Dorel în zilele lui proaste nu îi întrecea în deșteptăciune.
Fiind vorba de o bătălie, la un moment se pornește și scandalul între salvatorii americanii cu aure de sfinți și primitivii talibani care trăiau în peșteri.
Știu că pentru ceea ce voi urma să scriu sunt un nesimțit lipsit de inimă pentru că s-a murit la greu în acea luptă și ar trebui să prezint un pic de respect eroilor căzuți la datorie, dar fuck it, este vorba de un film, așa că voi ataca realizarea acestuia.
The outpost este o flatulație de film, o fi o reprezentare fidelă a războiului, dar asta nu înseamnă că este automat și unul bun. Dacă voiam ceva real, mă uitam la un documentar.
Cu greu am trecut de prima oră în care nu se întâmpla nimic, multele personaje o ardeau în dialoguri deloc captivante, unul o lăbărea pe poza nevestei fârtatului, altul tot sugea la o țigară ilegală, alții se loveau cu jigniri rasiste, etc, etc, plm. Noroc că se mai trezea câte-un taliban să mai consume un glonț răzleț când și când să nu mă ia somnul la film, că în rest primele 60 minute sunt cu nimic util.
Și aici includ și propaganda jenant de evidentă cum că americanii sunt salvatorii, ei vin și fac școli și străzi și draci, și laci, că afganii sunt muci și praștie și nu-s buni de nimic, noroc cu americanii că le arată cum stă treaba, vrăjeli din astea pentru minți odihnite.
Tocmai de asta mi-a luat 2 ore să trec peste prima oră din film care este condescendentă ca dracul gol, tratându-mă pe mine, spectator, ca pe ultimul idiot cu litere cât Zidul Chinei pe ecran, explicându-mi ca la proști: aici e cantina, aici e cazarma, aici e groapa cu mortare.
La dracu, am și eu ochi și creier (încă) funcțional să îmi dau singur seama de diferența dintre WC și popotă.
Deja fumegam după jumătate din The outpost când și-a făcut milă de mine și regizorul s-a decis să pornească bătălia vestită, astfel încât partea secundă este o lungă scenă de război în care talibanii atacă din toate părțile avanpostul prost plasat și soldații americani trebuie să reziste până la sosirea ajutoarelor.
S-a mai săltat un pic vitezometrul, dar insuficient pentru a trece dincolo de medie, tot la flasc a rămas.
The outpost este slab realizat, de la modul de filmare ce necesită cantități industriale de Nurofen până la efectele speciale amatoricești și, ceea ce este mai grav, foarte plictisitor pentru un film de război. Chiar și partea incitantă nu are nimic special, nimic din ce nu am mai văzut prin producții de un cu totul alt calibru.
Numărul imens de personaje lucrează în defavoarea filmului pentru că nu am putut să mă conectez cu nimeni așa că atunci când începe să se moară, și se moare la greu, nu m-a interesat deloc de soartă unora ale căror nume nici măcar nu le-am reținut. Știu că este o blasfemie să vorbesc atât de urât despre niște eroi, dar nu este vina mea că au fost trimiși la abator de către idioți cu trese.
Vorba aia, nu-ți trimiți băiețelul de 6 ani în puța goală la o convenție de popi catolici și apoi te plângi că se răhățește în forme geometrice.
Sunt dați dracului americanii ăștia, chiar și din cele mai mari rateuri sunt în stare să se scoată, prin propagandă, ca mari eroi ai națiunii. Păcat de ăia care mor ca proștii pe toate coclaurile pentru a satisface orgoliile unor burtoși și tot ce le rămâne după moarte sunt niște medalii de fier inutile.
The outpost a fost un film de 2 ore pe care l-am văzut în 3 ore, așa că tot 3 îi dau și eu. Dacă tot vreți ceva cu …post, mai bine vă uitați la Avanpost, film rusesc mult, mult, mult mai șmecher.
(1,5 / 5)https://www.youtube.com/watch?v=Kp9JghhGPao