Aveam chef de o comedie lejeră, așa că Netflix mi-a zis să mă uit la Family switch.
Cum mi-era lene să-l refuz, am acceptat.
🎬 Family switch – Premisă
Scurt pe doi, că nu am timp de pierdut.
O familie numeroasă condusă de mama Jess (Jennifer Garner – The Adam project) și tatăl Bill (Ed Helms – Tag) se confruntă cu probleme cotidiene care-s mai arzătoare la ei.
Pentru fiecare urmează o încercare decisivă pentru viitorul lor.
Mama arhitectă poate deveni asociată la firma la care a trudit ani și ani și tatăl artist are șansa de a fi invitat cu trupa la TV.
Însă și fiul aproape genial (Brady Noon – Marry me) așteaptă să fie acceptat la o universitate de prestigiu, iar fata sportivă (Emma Myers – Wednesday) speră să fie selecționată la naționala de fotbal.
Dar belea mare, un eveniment cosmic le dă lumea peste cap și ei fac schimb de trupuri pe baza structurii cromozomiale.
Același lucru se întâmplă și cu puradelul încă nevorbitor și câinele familiei.
💭 Family switch – Comentariu 🍿
Așadar, premisa este veche de când au apărut filmele, iar producțiile care au abordat această temă fiind destul de multe.
Ba chiar Jennifer Garner a mai trecut prin asta odată cu 13 going on 30 și scenariul nu ratează șansa de a face o trimitere la el.
Acum, însă, se trece la nivelul următor, cu trei schimburi de trupuri, deci ar fi trebuit să fie și de trei ori mai multă comedie.
Din nefericire, nu așa merge socoteala în filme, aici întregul fir narativ cu bebelușul și câinele este groaznic din cauza efectelor speciale oribile folosite pentru a reda năzbâtiile canine ale celui mic.
Nu am râs absolut deloc la respectivele scene, ba chiar m-au îngrozit la cât de urât arată.
Nici bucata principala nu a fost foarte răsărită din punct de vedere intelectual.
Și nu că aș fi așteptat să fie ceva imprevizibil sau care sp colcăie de neuroni încinși la maximum.
Însă acțiunile la care se dedau personajele, mai ales cele mature, nu au absolut nicio logică. Dacă din 100 de alegeri, 99 sunt bune și una proastă, să fiți siguri că va fi aleasă cea proastă.
Mai mult ca oricând, scenariul chiar pare a fi scris de un AI care a nimerit ordinea cuvintelor dar nu a fost capabil să facă și conexiunea dintre ele.
Mi-e greu să cred că dacă vreodată cineva ar trece printr-o asemenea întâmplare, adică să se trezească într-un corp diferit, ar începe să gândească și să se comporte altfel.
Asta m-a bulversat complet, ăia mari devin brusc retarzi și încep să se maimuțărească de mama focului, deși la mijloc era soarta propriilor copii.
În fine, din punct de vedere cerebral filmul este o catastrofă nucleară pentru că nu există nimic care să facă sens și creierul ar exploda dacă s-ar screme să găsească ordine în tot acest haos scenaristic.
Pe bune acum, oricât de mare ar discrepanța dintre generații, să nu îmi spuneți că un adolescent de 16-17 ani nu a auzit în viața lui de Star Wars.
Acea mică scenă m-a făcut să regurgitez un pic pentru că dacă era o trimitere la un film mai obscur aș fi înțeles gluma, dar nu când era vorba de Star Wars.
Chiar dacă nu ai văzut filmul și chiar dacă trăiești în cel mai izolat sat aborigen din inima Amazonului, tot știi de existența lui.
Dar măcar a reușit să amuze în anumite momente pentru că actorii, cei maturi, sunt carismatici și se schimonosesc hazliu, suficient cât să-mi smulgă câteva zâmbete.
Până la urmă asta contează la o comedie, să mă facă să râd.
Peripețiile prin care trec cei patru sunt diverse ca estetică, dar identice în profunzime, deoarece toate au drept numitor comun familia.
Și de aici trebuie să învățăm că trebuie să aplecăm urechea la problemele celor din jurul nostru, nu să acordăm importanță doar alor noastre.
Plus că un pic de distracție care să ne scoată din monotonia scorțoasă care-i moartea pasiunii nu strică deloc.
🏆 Family switch – Verdict 👍 sau 👎?
Per ansamblu filmul este slăbuț, nici măcar acele hlizeli răzlețe nu au putut să-l salveze de la anonimat.
Scenariul este mult prea stupid pentru a-l trece cu vederea, ba chiar se apropie de oligofrenie pentru că este inconsistent și plin de decizii nejustificate și momente iraționale.
Gustul amar cauzat de scriitură este acoperit, întrucâtva, de avalanșa de dulcegării și zaharicale specifice acestui tip de film.
Cât despre mesaje, sunt cele clasice, acordați atenție copiilor, fiți apropiați de părinți, înțelegeți-vă unii pe alții, etc.
Dacă situațiile în care se regăseau personajele ar fi fost unele abordate cu simț de răspundere și acțiunile celor implicați nu deveneau vecine cu cretinismul, ar fi ieșit un film bun.
Însă așa nu am putut trece peste momentele jenant de prost scrise care m-au făcut să prestez 5 acțiuni de marcare a teritoriului.