Marry me

Mno, ce să zic, m-o trăsnit romantismul la reumatism și mă dusei la Marry me, că-n viață trebuie să o dai și la compromis.

Mi-am luat insulina într-o mână și ceva acru în cealaltă mână să contracarez dulcegăria pe care o așteptam și hai la film.

Jennifer Lopez (născută în 1959) o interpretează pe Kat, superstar al muzicii pop, care pune la cale un eveniment ieșit din comun, vrea să se căsătorească în direct cu logodnicul ei, Bastian (jucat de Maluma, sunt boomer, acum aud de el, născut în 1994, când eu deja descoperisem la ce folosește țărâna și cu ce să te joci în ea). Am trecut rapid peste diferența de vârstă dintre actori, că pe ecran nu se vede, chiar dacă J. Lo ar putea fi mama lui Maluma.

Numai că Bastian este prins în ofsaid jucând oina în câmpul unei asistente și lumea află de infidelitatea lui fix în momentul marelui eveniment, când Kat era gata să zvârle cu Yes-ul în direcția lui Bastian.

Lovită de trăsnet, Kat ia o decizie radicală, fără să gândească prea mult, și-l pescuiește din mulțime pe Charlie (Owen Wilson – Wonder), un prof de mate târât la concert de amica lui, el neavând habar cine este Kat și ce meșterește.

Pe scurt, Kat îl cere de bărbat iar Charlie, neștiind cum să reacționeze, zice da.

După cum v-ați dat seama din scurta prezentare a premisei, Marry me este un film romantic cu accente comice, un chick flick clasic la care în teorie un bărbat nu prea are ce căuta.

Și evident că eu eram pregătit cu furcile și topoarele să ciopârțesc filmul, ba chiar pregătisem dinainte câteva replici acide pe care să le folosesc.

Numai că am fost nevoit să-mi înghit prima impresie.

Desigur, Marry me este de-o previzibilitate ieșită din comun, o fantezie de basm utopic, o siropoșenie nețărmurită, opusul verosimilitudinii, dar știți ce? Pentru un hâtru sec în suflet precum o stâncă-n deșert ca mine, filmul și-a atins scopul.

Am râs ca un nebun (și ăsta nu este un compliment) când Kat se lăuda că marele ei eveniment va fi urmărit în întreaga lume de 20 de  milioane de oameni, de parcă ar fi zis 2 miliarde. 20 de milioane este o nimica toată, până și un episod de umplutură dintr-o telenovelă turcească are o audiență mai mare. Ah, să nu mai zic că mi-au scos peri albi toți figuranții care filmau pe verticală.

Hai că m-am întins cam mult cu acest aspect, că deja am dat-o pe critici, să revin la miezul filmului.

Acesta pare mai mult o reclamă la Jennifer Lopez (Hustlers), se poate trage o comparație justificată între traiectoriile celor 2 vedete, fictiva Kat și reala J.Lo, ba chiar scenariul aruncă și niște săgeți nu chiar otrăvite, dar măcar anesteziante, către viața tumultoasă a celebrei artiste latine. Însă nu pot spune că asta este ceva rău, ba din contră.

Și acum scriu doar pentru partea masculină a audienței.

Bre nene, nu s-a văzut în trailer, dar filmul are o scenă de m-a făcut credincios instantaneu, mi s-or nădușit toți psalmii, iar Lazăr o înviat de câteva ori în cavou, am cântat cu mare aplomb, în gând, Aleluia de mi s-au isterizat toate terminațiile nervoase.

Și am fost la film în mod special pentru nasul lui Owen Wilson, atât de ferm era, cu niște nări proeminente, bombate, atât de tonifiate și bine antrenante în sala de gimnastică, de puteai sparge nuci între ele 😉.

Povestea este cea clasică, a unei iubiri neconvenționale care este supusă unor încercări atât la nivel material, cât și social, dar știți și voi cum se va termina chiar fără să vedeți Marry me.

Scenariul este unul abil conceput, am rămas șocat să aflu că-i bazat pe o nuvelă grafică, este un amestec interesant, filmul este scris de bărbați și regizat de-o femeie, așa că rezultatul este unul care împacă ambele tabere.

Are și o dâră de feminism woke, dar bine implementat și natural, care nu deranjează absolut deloc, menit să satisfacă partea Y a audienței, însă vine și cu ceva secvențe incendiare (atât cât permite PG-13) întru imensa plăcere a X-ului care ar fi vrut încă 2 X pe lângă.

Și cum naiba se face că ambii prietenii al lui Charlie sunt pe dos, unu-i gay, alta-i lesbi? Eh, vremurile noastre, ce să mai zic?

Marry me nu este un film care trebuie luat în serios, tinde mult prea mult spre fantezie și distorsionează cumplit realitatea, pot spune că în anumite momente este stânjenitor prin scenele nepotrivite pe care le scoate sub lumina reflectoarelor, dar să crape vitamina-n mine de nu m-a amuzat copios și m-a ținut aproape în permanență cu o lacrimă după cortină, gata să iasă pentru un bis.

Și sub toată această bravadă amuzantă se ascunde o tristețe profundă deoarece chiar dacă starurile au parte de bani, faimă și tot ce înseamnă huzur de lux, le lipsește cu desăvârșire intimitatea, degeaba au milioane și milioane de fanii, unele staruri sunt singure cuc. Desigur, nu-i asta una dintre cele mai mari probleme ale omenirii și nici nu-ți vine să le plângi de milă, dar te pune un pic pe gânduri pentru că este încă o dovadă că banii nu aduc fericirea (nu mereu).

Ce să zic despre muzică? Deja mi-m băgat în playlist una dintre piese, și nu este cea titulară, ci On my way. N-am putut rămâne nepăsător la versurile emoționante.

Pfiu, și costumația sunt de pomenit aici, J. Lo arătând strălucitor de fiecare dată când ieșea la rampă în câte o creație sofisticată.

Deși nu-s cel mai mare fan al ei, m-a impresionat J.Lo cu actoria ei, chiar dacă poate nu a interpretat un personaj fictiv, ci s-a jucat pe sine, dar tot filmul a fost cu și despre ea, și mi s-a părut că s-a achitat cu brio de rol.

Ceilalți au fost pe acolo doar să o pună pe ea în valoare, chiar și Owen Wilson. În film apare și John Bradley (Moonfall) care pare pe val cu 2 filme lansate la distanță de mai puțin de-o săptămână.

Nu sunt ținut ostatic, nu sunt amenințat în vreun fel, scriu aceste rânduri în plenitudinea facultăților mintale, dar Marry me m-a expediat din sala de cinema cu bucurie-n suflet și cântec în glas, uitând pentru aproape 2 ore că există și filme supărate al căror scop este acela de a te băga-n depresie, așa că pentru Marry me, deși nu-i un film bun luat obiectiv la puricat, îmi vine să-i spun Da de 8 ori pentru ceea ce m-a făcut să simt.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The unbearable weight of massive talent

The unbearable weight of massive talent, ce titlu talentat și greu de pronunțat, este un …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.