Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Ca la fiecare final de an pescuiesc niște titluri de prin listele altora și am rămas în cap cu Flora and son.
Are ștampila AppleTV, așadar ar trebui să fie de bine.
🎬 Flora and son – Premisă 🕮
După cum reiese din titlu, avem de-a face cu o mamă, Flora (Eve Hewson – Robin Hood), și fiul ei, Max (Orén Kinlan).
Dar de ce nu este și tatăl prin peisaj?
Nu pentru că ar fi mort, doar că locuiește în altă parte a orașului, iar Max este făcut minge de ping-pong între cei doi.
Relația dintre mamă și fiu nu este deloc una ideală, mai ales că ea este destul de tinerică, abia are 31 de ani, iar el este adolescent de 14 ani.
Nici situația materială nu se prezintă mai bine, locuința mai are și un al treilea nume trecut la întreținere, anume sărăcia.
Ea muncește pe unde apucă, iar el fură la fel, tot de pe unde apucă.
Din senin, ei i se năzărește să învețe să cânte la chitară și își trage un profesor din Los Angeles, Jeff (Joseph Gordon-Levitt).
Ah, acțiunea are loc în Dublin, Irlanda.
💭 Flora and son – Comentariu 🍿
Nu știu cum am scăpat filmul, dar l-am scapăt, însă mai bine mai târziu decât deloc.
De ce zic asta? Pentru că-i scris și regizat de John Carney.
Și cine-i nenea ăsta? Autorul peliculei Sing Street, una dintre cele mai mari surprize plăcute pentru mine de când mă uit la filme.
Așadar, și Flora and son are legătura cu muzica. Se cântă, dar nu este musical.
Este o poveste eminamente umană, cam ca The holdovers, și are o premisă simplă, dar excelent executată.
Personajele pe care le creionează scenariul sunt unele deloc perfecte, din contră, au foarte multe defecte, cum avem cu toții dacă suntem realiști și recunoaștem asta.
Ea are o viață dezordonată, se trezește furioasă, se bagă-n pat nervoasă, nu știe cum să comunice eficient cu fiul ei pentru ca el să nu se simtă neglijat.
Asta în timp ce copilul, mă rog, adolescentul care a descoperit că Internetul e bun și pentru altceva în afară de TikTok, este și el dereglat.
Nu se integrează cum trebuie în rândul celor de-o seamă cu el, are apucături de hoțoman pentru că fură ce nu primește de la mama lui și este și timid cu fetele, deși se dă mare fustangiu.
Și ambii posedă un limbaj care nu se pretează la rime academice, dar potrivit pentru hip-hop-ul american în care înjurăturile sunt mai dese ca semnele de punctuație.
Deși personajele sunt unele departe de ideal, sunt extrem de plăcute pentru că par reale, SUNT REALE, și se lipesc imediat de suflet.
Conversațiile, de cele mai multe ori aprinse și agitate, sunt și amuzante, dar și triste, scoțând în evidență nevoia noastră de socializare, dar și incapacitatea de a o face așa cum trebuie.
Filmul este fermecător și îți încălzește sufletul mai ceva ca o centrală termică la putere maximă.
Și face asta tocmai pentru că pare atât de verosimil, de la relațiile dintre personaje până la limbajul colorat, regirozul mi-a lăsat impresia că a filmat realitatea.
Nu strică nici prezența muzicii, nu este la fel de încântătoare precum cea din Sing Street, de fapt pică oarecum pe plan secund, dar este la datorie și își face treaba.
Mai ales finalul este unul incredibil de emoționant și, din punctul meu de vedere, perfect.
Nu, nu emoționant că se moare, stați liniștiți, nu vreau să vă tulbur gândurile, dar contextul în care se produce deznodământul te va impresiona până la lacrimi.
Culmea, deși nu prea-s fan al filmelor cu cântece, dacă este să-l arunc pentru câteva zile la pușcărie, ar fi pentru că nu are mai multe momente muzicale.
De asemenea, sunt drăguțe interacțiunile dintre Flora și Jeff prin intermediul ecranului de laptop, dar voiam ceva mai mult.
Apropo de asta, regizorul a ales o abordare foarte interesantă și eficientă pentru a-i apropia mai mult pe cei doi despărțiți de mii și mii de kilometri și un ditamai oceanul.
Actorii sunt foarte buni în roluri, dar aici poate că sunt influențat și de accentul puternic irlandez care dă un farmec aparte interpretărilor.
Pur și simplu m-am simțit imediat ca făcând parte din gașcă, mai cu certuri intense, mai cu glume vulgare, mai cu un mișto la caterincă, mai o aluzie sexuală.
🏆 Flora and son – Verdict 👍 sau 👎?
Dacă v-a plăcut Sing Street, atunci cu siguranță și acest film vi se va duce direct la inimă.
Este plin de umanitate, una reală, nu utopică, distractiv, amuzant, cu muzică bună (apare și Joni Mitchell pe acolo, dar nu ca personaj) și cu multe momente simple, dar frumoase.
John Carney a dat din nou lovitura creând o producție care prezintă niște situații deloc favorabile în care se află personajele, dar care te și bine dispune prin optimismul de care dă dovadă.
Și nu este unul care să viseze gesturi grandomane, ci se leagă de importanța conexiunii umane atât de necesare în vremuri grele.
Aproape că-mi dă curajul să mă apuc și eu de cântat, dar știu că-s afon că deja am stricat 9 chitare.
Cred că este cazul să mă apuc să caut Once și Begin again.
(4,5 / 5)
