Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Four good days este un film pe care l-am vizionat nu că aș fi fost tare interesat sau pasionat de el, ci pentru că amărâtul a primit o injecție de Oscar sub forma unei nominalizări pentru Cel mai bun cântec, „Somehow you do‟, interpretat de Reba McEntire.
🎬 Premisă
Filmul este bazat pe o poveste reală despre Molly (ironic nume), o tânără interpretată de către o irecognoscibilă Mila Kunis (A bad moms Christmas) căreia îi place mult penetrarea ascuțită a acului seringii plină cu droguri.
Deci Four good days este plasat în lumea tristă și deprimantă a consumatorilor de droguri.
Rămasă pe drumuri, Molly n-are altă soluție decât să se întoarcă la mă-sa Deb (Glenn Close – What happened to Monday) care s-a jurat pe roșu că n-o mai primește în casă atât timp cât are ochii împăienjeniți de la efectul drogurilor și pielea încă îi arată a sesiune ratată de acupunctură.
Mno, dar ce ar mai fi de spus în afară de faptul că Deb este mamă și, în ciuda răcelii riguroase de care dă dovadă în primele minute, cedează rapid și îi promite odraslei ce bubuie de heroină că o va ajuta să treacă prin procesul de dezintoxicare, poate a 15-a oară va fi cu noroc.
💭 Comentariu
Four good days nu m-a nimerit deloc în sensibilități pentru că mie mi se rupe de asemenea producții care încearcă să ne frece la compasiune cu personaje tragice ajunse în cel mai hal fără de hal doar din cauza lor, pentru că nu au avut creier nici cât o găină decapitată și au cedat presiunii sau curiozității de a încerca gustul drogului. Dacă eu sunt în stare să zic nu, atunci am pretenția de la toți ceilalți să zică nu. Fără scuze.
Dar mi-a mișcat un pic acul vitezometrului atenției când am aflat ce reprezintă titlul filmului și creierul meu a început să plaseze pariuri cu privire la reușita demersului celor Four good days.
Este destul de previzibilă întreaga desfășurare a acțiunii, până și personajele cam știu către ce se îndreaptă toată tărășenia, așa că nu ar trebui să vă așteptați la cine știe ce revelații care să vă facă să strigați „Holly Molly‟.
Drama din Four good days rezidă în greutățile prin care trec nu doar ăștia cu acu-n vene, ci și familiile lor care nu mai știu ce să facă pentru liniștea lor mintală.
Și aici Deb este chiar un personaj rupt în două sufletește, pe de o parte n-ar mai vrea să audă de fiică-sa în veci că doar chiloții nu a apucat să-i vândă de prin casă pentru droguri, o fată care și-a distrus propria viață, dar și a familiei sale, dar pe de altă parte, nah, este fii-sa, sânge din sângele ei, ADN din ADN-ul ei.
Dacă ar fi să zic că m-a impresionat ceva, atunci acest tumult interminabil al mamei a fost cel care mi-a dezmorțit un pic aripile sufletești pentru că de personajul Molly mă durea-n vioară, și-a făcut-o cu mâna ei, să sufere cu vârf și îndesat, nu mi-a generat deloc milă și compasiune.
Vorba rimei:
Te-ai înțepat de una singură,
Joc de glezne și taci din gură,
că și așa numai minciuni slobozi doar, doar s-o păcăli cineva să-ți dea un dolărel să-ți iei o doză.
Four good days nu-i nici de-un dramatism ieșit din comun, cum am văzut prin alte filme de gen, de îți vine să-ți tragi lângă tine tubul de oxigen, dar nici nu se prezintă la ora programării cu cine știe ce jovialitate. Este așa, apatic, la granița dintre normalitate și sevraj.
Este un film banal, neieșit din comun, plin de platitudini deja răsuflate, care nu exagerează la niciun capitol, ați văzut un film cu drogați care încearcă să-și refacă viața, le-ați cam văzut pe toate. Și Four good days nu face excepție.
Să zic că explorează un pic mai pe îndelete efectele secundare ale consumului de droguri, adică tragedia prin care trec familiile descreieraților care pun botul la mirajul prafurilor ucigașe, familii sfâșiate-n două de dragostea pentru odrasle, pe de o parte, și neîncrederea în spusele mincinoase ale acestora, pe de altă parte.
Judecând acum, la rece, interpretarea actriței Mila Kunis este una excelentă, demonstrând că poate juca și roluri serioase, că în ultima vreme s-a dedat numai la comedioare ușurele. Bine, ea a arătat ce poate și în Black swan, dar asta fu cu ceva vreme-n urmă. Însă și rolul a fost de așa natură croit încât să genereze o interpretare demnă de laudă dacă ai oarece talent. În special pe partea fizică Mila te sperie, arătând de parcă a fost în ring cu Mike Tyson în vremurile sale bune, dar aici este demn de evlavie machiajul.
Și da, piesa nominalizată la Oscar merită. După ce le-am ascultat pe toate 5, asta îmi place cel mai mult, deși este cotată cu ultima șansă.
🏆 Verdict
Filmul în sine nu este vreo capodoperă în domeniu, reprezintă o altă piesă în infinitul puzzle al producțiilor care prezintă efectele nocive ale acestui flagel numit droguri, nu m-a fascinat prea mult, dar suficient cât să-i sponsorizez 6 ședințe de dezintoxicare.
Ca o acoladă, tare aș fi curios să aflu la ce a fost nevoie de cei câțiva cascadori pentru că scena cea mai agitată și periculoasă din film a fost una de sex. Oare acolo s-au dezlănțuit cascadorii?
(3 / 5)
