Hamlet

Hamlet1948

Laurence Olivier regiza și juca în Hamlet, filmul care a plecat acasă de la ceremonie cu 4 statuete. După nume v-ați dat seama că vorbim despre o punere în scenă a piesei lui Shakespeare.

 

🎬 Hamlet – Premisă

Așadar, subiectul discuției este una dintre cele mai celebre creații ale dramaturgiei universale, așa că nu prea știu ce cuvinte să-mi aleg pentru a descrie într-un mod unic premisa din Hamlet.

Se știe clar că este ceva putred în Danemarca.

Aici Danemarca fiind un regat, nu vreun restaurant de fițe de prin Mamaia.

Regele este mort, trăiască fra-su.

Hamlet are halucinații și gânduri negre, Ophelia este ofuscată și are gărgăuni în cap, fiecare cu ale lui.

Și iaca povestea dă opturi narative în jurul lui Hamlet (Laurence Olivier – Rebecca) care nu știe ce să facă, fiind cam pierdut în spațiu și în intenții.

Asta pentru că a aflat că tac-su a fost mușcat de ureche de un șarpe ciudat, dintr-o specie nouă, mătrăgună, și suspectează și cine i-a cântat prohodul regelui.

Dar marea lui dilemă este „To do or not to do‟?

 

💭 Hamlet – Comentariu

Eu țipam la el pe sistem Nike: „Just do it‟, dar el nu și nu.

Mă temeam de vizionarea lui Hamlet, că nu-s mare fan ale unor asemenea tertipuri cinematografice.

Când n-avem inspirație, hai să trântim un Shakespeare că sigur vom impresiona Academia.

Așa s-a întâmplat și cu cel din 1996 regizat de Kenneth Branagh, dar și cu cel din 1990 al lui Franco Zeffirelli cu Mel Gibson în rol principal. Mă rog, ele doar au primit nominalizări, n-au și luat premii, dar ideea rămâne valabilă.

De fapt, Hamlet nici nu este film, ci o piesă de teatru mai sofisticată și nimeni nu mă poate convinge de contrariu.

Decorurile sunt aproape în totalitate interioare, iar ecoul permanent îți dă de bănuit că acțiunea se petrece pe un platou de filmare, n-am avut nici măcar o clipă senzația că aș fi într-un castel real.

Deși apreciez că dialogul a fost păstrat în stilul scris de Shakespeare, nu pot să nu remarc faptul că toate interpretările par forțate.

Personajele nu vorbesc fluent, vorbele li se rostogolesc prea poetic pe limbă, replicile nu sunt naturale, am avut în permanență impresia că actorii recită poezii, nu poartă niște dialoguri obișnuite.

De multe ori mi-a fost dificil să pricep ce se discută din cauza mileurilor verbale alambicate.

Această alegere artistică, de altfel una de înțeles, a dus și la eliminarea oricărui dram de emoție, mor oameni dragi în stânga și în dreapta și în loc de jelanii, o ardem tot în strofe lirice.

Producția mi-a generat o senzație de mecanic, este prea rece, lipsită de sentimente, fără pasiune, până și finalul apoteotic pare doar o scenă repetată făcută din mai multe bucăți, nu-i nimic fluent în ea.

Hamlet

Astea fiind scrise, nu înseamnă că Hamlet mi-a displăcut din cale afară.

Este, totuși, Hamlet, oricum ai pune pe ecran această piesă, nu prea ai cum să dai greș dacă regizorul are o uncie de talent în el.

Zbaterile interne ale lui Hamlet, această luptă permanentă dintre dorința de răzbunare și bunătatea sufletească te face să meditezi, la fel ca Hamlet, la dilema sa.

Interpretarea lui Laurence Olivier (Spartacus), chiar dacă are aripile tăiate spre a ajunge pe culmile cele mai înalte tocmai din cauza replicilor îmbârligate, este una care merită destule acolade.

Mai ales când vine vorba de celebrele monologuri, chit că aici Olivier a mai tăiat din ele, născând câteva controverse din acest punct de vedere.

Și nu doar asta a născut niște mustăți răsucite a blasfemie, ci și faptul că Olivier a retezat în carne vie partea politică a filmului, concentrându-se pe componenta psihologică.

Atmosfera este una deosebit de sumbră, aceleași decoruri pe care le-am demonetizat anterior au și o contribuție pozitivă la nașterea unei senzații de sufocare claustrofobică a sufletului și de capturare a creierului într-o închisoare decizională.

Păcat de costumele superbe, toată munca migăloasă depusă la ele a fost ascunsă de alegerea imaginii alb-negru. Olivier a vrut color, dar directorul de imagine n-a fost de acord.

 

🏆 Hamlet – Verdict

Nu pot să rezonez cu nenumăratele elogii aduse filmului, piesele lui Shakespeare, în mare parte, nu sunt scrise având în minte ecranul, ci scena. Că de unde film pe vremea aia?

De aceea senzația de teatralitate strică din intențiile lăudabile ale filmului, cel puțin în ceea ce mă privește.

Opinie nepopulară, n-am ce face, nu mă ascund după coloane mărețe, pentru mine Hamlet a fost mult zgomot pentru nimic.

Desigur, exagerez în această apreciere, că am percutat la partea filozofico-existențialistă care zace-n Hamlet și care duce la o bătălie neîncetată în interiorul său.

Însă nu este un film care să-mi fi plăcut, așa că și în mine se războiesc două sentimente contrastante.

Unul care știe că am urmărit un film care îmi depășesc capacitățile intelectuale de a percuta la profunzimea poveștii.

Altul care își dă seama că pelicula este un giumbușluc de tip momeală aruncat Academiei cu care știi că vei obține notorietate.

Dar eu nu stau ca Hamlet două ore jumătate să mă decid, ci mă opresc la jumătate, adică nici nu-i cânt osanale, nici nu-l spurc, de aceea îi repet 7 strofe.

Ca niște observații de final, unele de mojic fără obraz, dacă Hamlet trăia acum, ar fi fost catalogat drept fătălău de Dana Budeanu. Și să dea dracii de am putut să-mi iau privirea de la zorzoanele inghinale ale lui Horatio.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Gentleman`s agreement

Gentleman`s agreement

1947 Gentleman`s agreement este un film regizat de către Elia Kazan (A streetcar named desire), …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.