Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Pe Imaculat l-am găsit pe HBO Max, viitorul Max.
N-am avut vreun impuls să-l văd în afară de acela că a fost nominalizat la Premiile Gopo 2023 pentru Cel mai bun film de lungmetraj.
🎬 Imaculat – Premisă
Daria (Ana Dumitrașcu) și-a suflecat mânecile în fața cui nu trebuie și părinții au aflat că se joacă de-a doctorul cu seringa. Plină de heroină.
Așa că la doar 18 ani este expediată la o clinică de dezintoxicare pentru a scăpa de acest nărav nociv cu mare potențial de a-i distruge viața.
După cazarea în noua locuință, Daria învață repede care este ordinea ierarhică în această clinică.
Și nu mă refer la personalul care umblă după ei cu pastilele ca popa cu botezul, ci la organigrama neoficială care stabilește locul fiecărui drogangiu în haita dependenților.
💭 Imaculat – Comentariu 🍿
Slavă Domnului, nu pusei piciorul într-o clinică de acest tip, că nu-s retardat și cretin în creier să mă ating de droguri, dar fusei prin câteva spitale, din nefericire, și m-a lovit o urmă de îndoială cu privire la autenticitatea imaginilor din film.
N-am pomenit ca în același salon să fie claie peste grămadă femei și bărbați.
S-o practica nu știu, dar logica îmi zice că așa ceva nu este normal, iar tertipul a fost folosit doar pentru a aprinde niște conflicte din lipsa unei inspirații mai verosimile.
Plus că, tot la capitolul conveniențe, personalul de pază al clinicii este nevăzut aproape tot filmul, deși se petrec chestii care necesită intervenția acestuia.
Nu știu dacă așa este ROI-ul unei asemenea clinici sau scenariul suferă la capitolul documentare, cert este că filmul nu mi-a generat un sentiment de autenticitate.
Revenind la poveste, am crezut că-i despre altceva, că Imaculat va prezenta drama unui personaj care se va lupta cu sine însuși pentru a depăși această dependență groaznică.
Dar imediat cum își face check-in-ul în clinică, Daria scapă ca prin minune de dorința de a se droga.
De fapt, niciunul dintre internați nu pare a suferi de efectele sevrajului, de parcă ar fi oameni normali, nicidecum unii cu creierul făcut terci de mirajul infect al drogurilor.
Alt punct minus în defavoarea realismului.
Probabil filmul putea fi setat într-o altă locație, gen spital sau închisoare, nu are nicio importanță faptul că-i într-o clinică de dezintoxicare pentru că povestea nu are treabă cu acest aspect.
Din ce am putut pricepe, este despre pierderea inocenței atunci când ești aruncat/ă într-o lume haină și pătată de multe păcate, o lume care înghite pe nerăsuflate sufletele curate sau le pervertește dincolo de punctul de izbăvire.
Sunt câteva momente subtile în care gesturi nevinovate la început se transformă, pas cu pas, în unele agresive, sugerând cumva chiar efectul drogului.
Mai întâi totul pare lapte și miere, dar cu timpul efectul se transformă în ciur și păcură.
Nu știu ce să zic, o iau și eu pe câmpii, încerc și eu să găsesc o logică în haosul scenaristic.
Asta deoarece dialogurile și acțiunile actorilor mi-au dat senzația de multă improvizație ca și când oamenii nu au avut un material prea stufos după care să se ghideze.
M-a deranjat și un anume stereotip care nu face decât să perpetueze o percepție asupra unei etnii. Deși știm că orice stereotip își are rădăcinile în adevăr.
În Imaculat boss peste secția de drogați este Spartac, o băutură cu un r suplimentar în față, care taie și spânzură și îți procură tot ce ai nevoie, dar nu degeaba.
Dai ceva la schimb, dar nu bani, că n-are nevoie de bani.
Și ce are Daria și n-are Spartac?
Iaca o enigmă ușor de rezolvat.
L-am bunghit și pe Bogdan Farcaș (Neidentificat), dar a fost irosit într-un rol prea subțire, apărând pentru câteva cadre, parcă merita mai mult.
Tehnic n-am ce reproșuri să îi aduc filmului, este realizat cum trebuie, imaginea este bună și sunetul la fel (poate și pentru că am avut subtitrare în engleză).
Nici nu m-a deranjat formatul de 4:3.
Însă problema lui, la fel ca la multe producții românești, este scenariul neinspirat care abordează subiecte sumbre, dar o face într-un mod lălâu.
🏆 Imaculat – Verdict 👍 sau 👎?
Este trist dacă Imaculat a fost considerat demn de a fi propus la Oscar pentru Cel mai bun film străin.
Și, în același timp, ipocrit.
Se face atât tam-tam că se înjură la greu în comedii precum Teambuilding, dar nimeni nu mai comentează când din patru cuvinte trei fac referire la diverse organe genitale în Imaculat.
Aici este artă, nu-i așa?
Într-o parte este vulgar, în alta este exprimarea sinelui prin cuvinte potente care transmit o stare de spirit primordială.
Mă lăsați cu vrăjeli din astea? Vulgar este în ambele părți, doar unii sunt ipocriți că se ofensează la o glumă porcoasă, dar se extaziază la un supt de banană pentru că face parte dintr-un film premiat.
Imaculat este un alt film românesc care planează în stratosfera rarefiată a producțiilor de artă care nu transmit nimic original, nimic ieșit din comun, nimic interesant.
Și o fac într-un stil incoerent și fără priză la public. Este un film fără cap, fără coadă, fără o destinație finală, fără o rezoluție anume.
Măcar am reușit să pescuiesc câteva subtilități ascunse în marea de înjurături și doar pentru asta îi injectez 5 doze.
(2,5 / 5)
