Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
În pregătire pentru noul film al lui Bogdan Mirică, Boss, am zis să-mi fac încălzirea urmărind Câini pe Netflix, filmul de debut al acestuia.
Și singurul de lungmetraj regizat de el până la Boss.
🎬 Câini – Premisă
Roman (Dragoș Bucur – Două lozuri) se întoarce la țară să-și ia în primire moșia moștenită de la răposatul nea Alecu.
Și vorbim de teren cât vezi cu ochii, vreo 550 de hectare pe care este cultivată iarbă.
Nu, nu din aia de se fumează, ci este lăsat în paragină, să crească buruieni.
Cum orășeanul nu are ce face cu el, îl bagă la vânzare.
Între timp, copoiul satului, Hogaș (Gheorghe Visu – Ghinionistul), se joacă de-a laba.
La propriu, că intră în posesia unei labe de om înfiptă într-un bocanc găsit într-un heleșteu. Atât, restul trupului este lipsă la apel.
Are el ceva suspiciuni, că pe acolo se confruntă cu o mafie rurală condusă de Samir (Vlad Ivanov – Metronom), dar nu are probe să-l scufunde, pardon, înfunde.
💭 Câini – Comentariu 🍿
De la poster până la trailer, filmul emana un aer de No country for old men, un thriller mai țărănesc, croit pe năravul nostru.
Cum Roman nu prea este fericit că se află acolo, iar lui Samir nu-i vine să danseze de bucurie că terenul respectiv este băgat la vânzare, automat este creată o atmosferă tensionată.
Dacă ar fi fost atârnat un ventilator deasupra câmpului, cu siguranță ai fi umblat cu umbrela la tine deoarece te așteptai în orice moment să plouă cu excremente umane.
Câini reușește să construiască o poveste sumbră, plină de pericol la fiecare pas, deoarece nu știai de unde poate să sară necazul pe capul omului, dintr-un tufiș, de după gard sau de aievea.
La loc de cinste stă imaginea panoramică superbă, ca de țară, cu cadre în care nu vezi decât câmpia întinsă până după linia orizontului, cu puține locuri de ascunzătoare, dar în care simți că te paște pericolul după fiecare fir de iarbă.
Ca desfășurare a conflictului, Câini este atipic comparativ cu alte filme de gen, se bazează mai mult pe imaginația noastră decât pe acțiune efectivă.
A încercat regizorul să vină cu ceva deosebit, dar rezultatul nu a fost cel scontat din punctul meu de vedere.
A nimerit-o pe mister, că nu îți este nimic explicat, a ieșit bine și partea cu tensiunea palpabilă, nimic de comentat, dar scenariul suferă de boala cruntă a filmelor românești.
Anume are un ritm extrem de lent, fiind infectat de molima ciorbei lungi.
Întreb și eu, oare scenariștilor autohtoni le bubuie inima, le crește pulsul, le iese sânge pe nas sau le explodează timpanele dacă scriu și ei niște filme cu un ritm un pic mai alert decât cel al unui melc staționat pe șosea moleșit de căldură?
Sunt scene îndelungi cu Roman pe o bancă și … nimic. Cu el mâncând un sandviș și … atât. Cu niște tufișuri în noapte și … greieri.
Are extrem de multă umplutură pentru a ascunde o poveste destul de subțire care nu justifică existența unui lung metraj.
Dacă vii cu drujba să tunzi excesul de bălării din ditamai nucul mai rămâi doar cu un bonsai sfrijit.
Nici nu pare prea bine documentat pentru că ne sunt livrate niște informații pe care nu le poți crede ca urmare a contextului și sunt întreprinse niscai acțiuni care, din nou, nu sunt veridice.
În schimb, pe alocuri este brutal, aviz sensibililor, iar violența apare din neant, te ia pe nepregătite și te lovește în moalele capului ca un ciocan nemilos.
Personajele nu-s deloc complexe, nu afli mare lucru despre ele, ești lăsat să completezi tu goliciunea caracterizării.
De aceea nici actorii nu au putut să se desfășoare în voie, neavând la dispoziție un material bine creionat.
Evoluția lor este plată, la fel ca o câmpie dobrogeană sau ca linia vieții unui mort. Aici se putea mult mai bine.
Sau poate asta a fost intenția scenariului, să lase evoluția lor în văzduh, să ne punem mintea la contribuție pentru a ne crea propriile versiuni ale acelor personaje.
🏆 Câini – Verdict 👍 sau 👎?
Titlul filmului este simbolic, deoarece câinii nu sunt cei pe care ni-i imaginăm la auzul acestui cuvânt.
Deși este și cu un câine, dar nu-i neapărat despre el.
Într-adevăr, fiind lansat în 2016, se dorea a fi ceva diferit în peisajul trist al producțiilor autohtone.
Cinematografia românească lansează fie pelicule sofisticate lăudate doar pe la festivaluri, dar eșecuri răsunătoare în sălile de cinema, fie comedii vulgare cu priză la public, dar care n-au nicio valoare artistică.
Ei bine, Câini încearcă să se plaseze undeva la mijloc, să fie un deschizător de drumuri, să fie și `telectual, dar și cu ceva lipici la public.
Și cred că parțial i-a reușit pentru că ulterior au mai apărut filme din genul thriller care mie mi-au plăcut mult mai mult decât el, precum (sun ca o moară stricată, că pe astea le tot repet) Neidentificat, Miracol sau Luca.
Excelează la nivel de vizual filozofic, cu multă simbolistică în cadre, dar este insuficient pentru a genera și un film bun căruia îi lipsește un ritm antrenant și o poveste mai alertă, plină de zvâc.
Nu mai trag câinele de coadă, am dispărut din peisaj că vreau și eu să achiziționez la preț de dumping vreo 6 hectare în Cucuiata de Jos.
(3 / 5)
