Injustice

Am fost hipnotizat de premisa din Injustice, o animație DC, așa că n-am avut încotro, mi-am clătit privirea cu acest film, unul foarte scurt, ce abia trece de 75 de minute.

Premisa din Injustice, ei bine, cum o pot prezenta cel mai bine pentru a-i face justiție? Este de genul: „Băga-mi-aș, ce tare, un film n-ar avea în veci curajul să facă asta‟.

Dacă nu v-ați lipit ochii de trailer și nici nu prea le bunghiți pe benzi desenate, ca subsemnatul, atunci mergeți pe orb, nu vă mai informați vizual de pe nicăieri, este suficient să vă spun că Superman (Justin Hartley) pățește o nefăcută traumatizantă din cauza măgarului de Joker și se decide că destul este destul.

Omenirea și-a bătut joc de toate șansele primite, de vorbă bună nu mai înțelege nimeni, pacea este un concept îndepărtat, așa că Superman ia frâiele în propriile mâini și decide că de azi încolo cine mai îndrăznește să răspundă urât mă-sii sau să zvârle chiștocul de țigară pe lângă coș sau să trimită cadou țării inamice o bombă nucleară va avea de-a face cu el.

Unii sunt de acord cu el, alții nu prea, și uite așa apare o schismă în Justice League, pe de o parte Superman și ai lui care vor dictatură pentru instaurarea păcii, pe de altă parte Batman (Anson Mount) și ceata sa care nu vede cu ochi buni acest demers.

Dacă am avut impresia că Infinity war și Endgame au avut puzderie de supereroi, ei bine, m-am înșelat cumplit, în Injustice cu greu găsești un personaj uman oarecare, pentru că 95% dintre cei prezenți pe ecran sunt fie supereroi, fie răufăcători malefici. Gândiți-vă la un personaj DC, primul care vă vine-n minte, sunt șanse de 99% să apară în această animație.

Cu siguranță cel mai mare plus în Injustice este povestea absolut demențială, una extrem de sumbră și tragică, o poveste după care tânjesc de peste un deceniu să o văd transpusă pe marile ecrane așa cum trebuie. Mă luau fiorii când vedeam ceea ce se petrece în Injustice pentru că nu este deloc, așa cum zic americanii, „cookie cutter‟, adică nu-i lapte și miere pentru toți puradeii sensibili.

Din nefericire, nimeni n-are ceea ce îi trebuie pentru a veni cu ceva atât de serios pe marile ecrane, așa că trebuie să mă mulțumesc cu varianta animată.

Ideea nu-i tocmai nouă, nu știu unde a apărut mai întâi, la Marvel sau la DC, că și Marvel a avut Civil war cam pe același palier al poveștii, dar mai copilăresc, dar la DC se calcă la greu accelerația dramatismului în rândul celor cu pelerine.

Animația este brutală când vine vorba de moartea unor personaje cu panaș, eu, obișnuit cu filmele în care se moare și nu prea (că imediat este înviat respectivul), am cam rămas șocat când vedeam cum crăpau supereroii cu viteza luminii în dreapta și în stânga. Și se crapă violent, nu cu fanfară militară și monologuri înălțătoare.

Dar aici se opresc laudele pentru animația care iese în evidență doar prin premisa intrigantă, prin desacralizarea unui anume personaj și prin jemanifișismul de care dă dovadă când vine vorba de belit supereroi.

Marea problemă a lui Injustice este faptul că durata animației este foarte scurtă și, ca atare, nu este timp de nimic, totul este extrem de grăbit, fapt ce dăunează tuturor capitolelor importante.

În primul rând, nivelul emoțional care ar trebui să fie unul la cote înalte, având în vedere ce se petrece în film, adică să fie jelanie maximă, este ca și inexistent, pentru că nu zăbovim suficient cât să bocim și noi cum trebuie la căpătâiul celor căzuți în luptă. Se trece foarte repede peste momente cheie cu impact zguduitor de parcă ar fi vorba de o pană-n vânt. Nu mi-a plăcut deloc asta.

În al doilea rând, tot durata foarte scurtă a generat scene de acțiune de-o clipire pentru că îngrămădeala incredibilă de personaje a dus la multiple bătălii, dar fiind prea multe, totul a decurs contra cronometru, dăm doi pumni aici, prăjim ceva cu razele laser, mai dărâmăm o clădire și gata, trecem la următoarea secvență. Nici variația confruntărilor nu-i cine știe ce, bătăliile devin rapid repetitive.

În al treilea rând, băi nene, ăștia chiar au luat toate personajele din universul DC și le-au aruncat în 75 de minute? N-am înțeles de ce au făcut asta, pentru că foarte multe dintre ele apar câteva secunde, doar să fie acolo, fără vreun scop anume.

În al patrulea rând, aici nu mai are legătură cu durata scurtă, sunt momente lipsite de logică, scene care n-au niciun sens.

La cât potențial a avut premisa, la cât de densă este din punct de vedere narativ și, mai ales, emotiv, Injustice ar fi meritat să fie o animație de vreo 2 ore, dacă nu și mai mult, ar fi ieșit ceva cu adevărat monumental.

Înțeleg că pe acolo totul se face pe fugă pentru că timpul înseamnă bani, dar o asemenea poveste merita ceva mult mai mult pentru că se situează cu mult deasupra tuturor comicăriilor blockbuster pe care le vedem la cinema în ultimii ani.

Injustice este o animație dar nu-i deloc pentru copii, ba chiar este unul dintre cele mai serioase și macabre filme animate văzute.

Asta este, suntem în era în care povești de 2 parale primesc atenție imensă și bugete colosale, pentru că astea prind la public, iar premise mature, cu multă substanță, sunt decăzute la nivel de animație unde se folosește sintagma: „Dorele, lasă că merge și așa, că-i desene animate‟.

Cu toate astea, doar pentru povestea care m-a șocat și m-a făcut să trec peste multiplele neajunsuri, Injustice primește de la mine 8 bombe nucleare dezamorsate.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The witcher: Nightmare of the wolf

The witcher: Nightmare of the wolf a invadat Netflix și este o animație a cărei …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *