Insivible alien

Păzea Netflix, ai un nou competitor care livrează 100 de filme pe zi, iq.com, acum a venit timpul pentru Invisible alien.

Într-un viitor nu foarte îndepărtat, o planetă necunoscută este evacuată din sistemul ei solar, că nu mai avea bani de chirie, și se pripășește clandestin pe Calea noastră Lactee.

Cum chinezu-i om patriot și știe că deja suntem prea mulți care orbităm în jurul Soarelui, trimite o echipă spre acea planetă să o întrebe de sănătate și să-i regleze GPS-ul spre altă destinație.

Doar că odată ajunși acolo, oamenii găsesc ciuciu. De unde și titlul de Invisible alien. Ceva radiații periculoase și emisii electromagnetice și cam atât descoperă pe acolo. Dar ceva se întâmplă și nava Deep Space se face nevăzută. Însă reapare peste 150 de ani cu un singur supraviețuitor la bord.

Filmul o ia pe ruta flashback-urilor și ne prezintă evenimentele petrecute pe navă pentru că ar fi fost culmea să fi mers ăia zeci de ani până la dracu-n cosmos și să nu găsească niscai vietăți extraterestre cu scop invadator pe acolo.

Invisible alien se vrea o combinație de Alien cu 2001: A space odyssey pentru că acționează pe două ramuri ale SF-ului.

De pe o parte, are ceva acțiune cu accente horror, dar nu exagerează, se duce mai mult spre zona mâzgoasă a sperieturilor, pentru că oamenii sunt atacați de o creatură atipică, destul de originală și care are capacitatea de a te îngrozi.

Pe de altă parte, Invisible alien marșează mult spre zona filozofiei, abordând clasicele teme ale explorării spațiale, acelea de a afla dacă suntem singuri în univers, care-i scopul existenței noastre, este ceva dincolo de viața fizică, suntem predestinați unei sorți astrale pe care nu o înțelegem, suntem atât de inteligenți pe cât ne credem sau suntem doar expectorația mucoasă de sub tălpile unor civilizații aflate la mii de ani lumină de noi ca dezvoltare?

Deși este un pic cam haotic prin desfășurarea alandala a  poveștii, pentru că se amestecă flashback-urile cu timpul prezent, iar unele flashback-uri au, la rândul lor, alte flashback-uri de nu mai știam pe ce lume sunt, Invisible alien nu-i deloc un film de aruncat. Nu excelează pe nicăieri, dar personal nu mi se pare de tomberon.

Este scurt, așa cum sunt multe filme pe iq.com, dar are timp și pentru dezvoltarea personajelor, nici nu este greu, că-s trei toate, iar povestea este încărcată de simbolistică, abundă în precepte filozofico-ezoterice care cad destul de greu la stomac. Se prăbușește la un moment sub propria-i greutate contemplativă cu niște imagini caleidoscopice psihedelice, de trebuie să fii fumat (legal) să le înțelegi, dar este de apreciat ambiția filmului de a fi o meditație temeinică asupra vieții, chiar dacă alte producții au făcut-o mult mai bine.

Mi-a plăcut designul creaturilor, nu-i un concept deloc nou, dar se simte o inspirație a filmelor horror japoneze cu fantome în acest film și nu spun mai multe.

Din păcate, bugetul nu ajută foarte mult, filmul arată în mare parte ca teleportat din anii 70-80, nava aducând mult cu Nostromo din Alien, cu tehnică rudimentară, cu butoane pătrățoase și cu analogicul dominând  peste tot, deși avem și ceva modernisme prezente, parcă au făcut-o dinadins, să ne producă o confuzie nejustificată, ori ești în Evul Mediu, ori în Epoca Hipervitezei, creierul nu știe ce să mai creadă.

Chiar pot spune că-s plăcut surprins de Invisible alien, mă așteptam la o porcărie precum Escape of shark, tot pe iq.com văzut, dar filmul de față are o altă abordare, mai intelectuală, așa că nu mi-am strâmbat sinapsele la el, din partea mea să mai descopere 6 alte planete.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link IQ.com

About admin

Check Also

Mystery of Muye: The guardian of the mountain

PRI 037 – Mystery of Muye: The guardian of the mountain Țineți gura închisă să …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *