Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Nu știu cum de la La ch’tite famille am ajuns la Le monde est a toi, fiind două filme diferite, dar încurcate-s căile recomandărilor google-istice.
Le monde est a toi (Lumea este a ta) se vrea un film în stilul lui Guy Ritchie din vremurile bune, pre-Madonna, când nu o ardea cu King Arthur și Aladdin, adică o comedie presărată cu acțiune în centrul căreia se află niște pseudo-gangsteri de mahala ce se vor mari mafioți, dar abia au bani să treacă strada și neuroni să se uite în stânga și în dreapta când fac asta.
Fares (Karim Leklou) este un astfel de personaj care visează să-și deschidă o afacere legitimă prin Maroc cu un produs minune, dar pentru asta are nevoie de bani mulți. Bani care s-au evaporat fără știința lui. Și beleaua vine taman din sânul familiei.
Așa că domnul Fares, căruia i-a picat cu tronc una bucată tinerică faină, lucrătoare în construcții la drumuri și poduri, specialistă în centuri la suprapreț, trebuie să apeleze la un matrapazlâc ilegal legat de transport de droguri pentru a obține cașcavalul dorit.
Numai că trupa aleasă pentru îndeplinirea cu succes a misiunii ilicite este una de cascadorii râsului, nicidecum una capabilă de a duce la bun sfârșit ceva mai complicat de a lega șireturi pe bază de arici.
Le monde est a toi este o copie mai palidă a lui Snatch sau Lock, stock and two smoking barrels, cu personaje colorate (chiar dacă sunt la propriu, eu folosesc aici termenul la figurat), care de care mai stângace și stânjenitoare din punct de vedere al abilităților sociale și infracționale.
Tot ce se poate întâmpla rău cu siguranță li se va întâmpla personajelor noastre, de la rămas fără semnal în timpul unui apel de răscumpărare până la stricat mașina fix când era mai mare nevoie de ea.
Cred că deja v-ați făcut o idee cu privire la direcția spre care o iau întâmplările din film.
Nah, ce să comentez despre Le monde est a toi? Premisa nu este deloc originală, desfășurarea acțiunii nu aduce nimic nou în acest domeniu al comediilor năstrușnice plasate în lumea drogurilor populată de idioți și cretini care reușesc să supraviețuiască doar prin noroc, iar umorul nu este ieșit din comun, sunt faze pe care le-am văzut deja, unele datând chiar de la Nea Mărin miliardar.
Deși nu are nicio legătură cu calitatea producției, filmul este plin de actori imigranți, rar găsești vreun francez get-beget (Isabelle Adjani și Vincent Cassel printre ei), în rest numai africani și Mahommed-ani.
Bărbații sunt cam nătăfleți, cu aere de macho, dar sunt mai mult muci, femeile sunt trupuri radioactive, pline de chimicale ce ar face să pălească o bombă nucleară, scenariul este străveziu, acțiunea flască, de nici cu rodul iubirii dintre Cialis și Viagra nu o poți trezi la viață, cam la asta se rezumă trei sferturi din film.
Din fericire pentru integritatea bețelor de chibrit înfipte-n pleoape, partea finală din Le monde est a toi salvează turma pentru că zici că scenariștii au călcat o pedală virtuală de accelerație și povestea devine cu adevărat interesantă. Neverosimilă, pentru că aruncă la coș tot ce stabilise anterior, dar nu m-a deranjat prea mult asta, eram doar fericit că se întâmplă ceva incitant care să-mi alunge dorința de a îngurgita o băutură energizantă să nu mă ia somnul.
Filmul arată frumos vizual, peisajele sunt superbe, priveliștea este apetisantă pentru ochi din varii motive, care mai naturale, care mai artificiale.
Per ansamblu, Le monde est a toi nu este un film execrabil, doar prea banal pentru a-și justifica existența, se scoate pe final cu ceva agitație comico-gangsteristă, dar este prea puțin pentru a mă determina să înclin balanța spre partea pozitivă, așa că o dau ca Elveția, neutru, îl bag la categoria nici prea-prea, nici foarte-foarte, îi trag sub nas 5 pachete Illuminati.
(2,5 / 5)
Trailer:
