Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
După titlu părea că Lost in the stars o să fie o comedie romantică, adică exact ce nu-mi place.
Dar al patrulea film din Săptămâna Filmului Chinezesc 2024 găzduită de Centrul Cultural Chinez din București a fost departe de acest gen.
🎬 Lost in the stars – Premisă 📖
He Fei (Yilong Zhu – Only the river flows) și Li Muzi (Janice Man – Detective Chinatown 3) își petrec aniversarea căsătoriei de un an într-o stațiune turistică undeva la malul apei.
Dar vacanța se termină brusc când Li Muzi dispare subit și He Fei începe s-o caute disperat, supărat că poliția locală nu-l bagă în seamă.
Și de ce ar face-o din moment ce într-o dimineață He Fei se trezește în pat cu Li Muzi?
Doar că el insistă că respectiva nu-i soția lui, că n-o cunoaște, că-i o intrusă și că i se înscenează ceva sinistru.
Asta chiar dacă toate dovezile indică faptul că He Fei n-are dreptate.
Așadar, cine bate câmpii? El sau ea?
💭 Lost in the stars – Comentariu 🍿
Filmul din start se plasează în zona thriller-ului psihologic pentru că povestea este dinadins ambiguă și mârșavă cu creierul privitorului.
Amu` nu-i greu de imaginat că firul narativ este în așa fel construit încât rupe-n două mintea spectatorului.
Cel puțin așa a făcut cu a mea.
Ba He Fei halucinează din cauza unui accident de mașină suferit de curând care i-a îmbârligat circuitele nervoase și piticii din creier au fost zdruncinați de nu mai știu de capul lor.
Ba Li Mizu nu-i Li Mizu, ci doar o rotiță dintr-un angrenaj criminal care vrea să-l lase pe om în fundul gol printr-o schemă de tip „uite moștenirea, nu e moștenirea‟.
Dacă e să fiu cinstit, eu recunosc că de eram în locul omului, c-o fi fost nevastă sau c-o fi fost năpastă, nu aveam de ce să o contrazic, că așa ceva nu se refuză.
Dar el, nu domne, el își iubea soția și nu aveam cum să creadă balivernele ei, că era lucid și știa că respectiva nu-i sufletul său pereche.
Sau poate era țăcănit și nu mai raționa cum trebuie și domnița chiar era soața lui.
Sau poate el avea toate țiglele pe casă și alții îi coceau o nefăcută nasoală.
Sau poate accidentul i-a prăjit cerebelul și uită de la mână până la gură.
Sau…. dracu` să mă ia că uite așa s-a jucat filmul cu mintea mea de a făcut-o franjuri.
Practic uitam să mai respir, rămâneam fără aer, ce să mai, mă sufocam pentru că efortul cognitiv necesar pentru dezlegarea acestui mister a acaparat toți neuronii și nu mai eram în stare de altceva.
Scenariul este scris de o mână măiastră în subterfugii surprinzătoare și complicații confuze de nu știam dacă să-mi pariez banii pe He Fei sau să pun toate jetoanele pe Li Mizu.
Există indicii care validează ambele variante ce par betonate, fără fisuri, dar simultan apar și dovezi contrare care scufundă deznodământul pe care îl anticipam.
Bine, ce este drept, aveam mai multe soluții în cap, că doar nu eram fraier să pun botul la șmecheria poveștii, că doar sunt mai deștept decât filmul, nu?
Eram convins că tot ce părea evident era doar praf în ochi și că rezolvarea improbabilă era cea reală.
Că ar fi fost prea simplu ca răspunsul să fie cel pe care marșa scenariul.
Ba chiar am început să scrijelesc alte bifurcații în poveste, convins fiind că este și altceva la mijloc.
Oare am avut dreptate sau filmul nu deraiază deloc de la drumul către rezoluția spre care împinge cu atâta încăpățânare vagonul narativ?
Pe lângă această migăleală narativă minuțios țesută, povestea mi-a dat lovitura de grație cu partea finală care nu doar că mi-a irigat tenul arid, dar este în stare să inunde și deșertul saharian.
A ținut bine ascuns în mânecă un as emoțional cu care aproape că m-a făcut să mă înec în lacrimi.
Chiar dacă scenariul este inspirat după o piesă de teatru a unui francez, Hitchcock și Shyamalan pot fi mândri de acest film pentru că are toate ingredientele dragi lor.
Adică suspans cât cuprinde, o atmosferă tensionată, mult necunoscut și răsturnări de situație peste răsturnări de situație, toate bine asezonate cu o coloană sonoră spulberătoare de suflet.
🏆 Lost in the stars – Verdict 👍 sau 👎?
Mor de plăcere când dau peste asemenea producții care n-au milă de mine și îmi terfelesc mintea de nu mai știu cum mă cheamă, iar Lost in the stars intră cu succes în această categorie.
Este un film complicat dacă-l iei ca atare, dar la final mi-am dat seama că nimic nu este nelalocul lui.
Totul are logică și piesele acestui puzzle enigmatic se întrepătrund la perfecție dacă ești atent pe parcursul celor două ore.
Detaliile sunt acolo, în fiecare scenă, unele destul de ușor de intuit, dar menționez asta DUPĂ ce am văzut filmul și am făcut legăturile în mod corect.
Că în timpul desfășurării acțiunii zici că lecturam un manual de instrucțiuni IKEA scrise în chineză, vedeam piesele dar nu pricepeam o iotă cum trebuie să le îmbin.
La final însă am primit totul de-a gata și m-am lovit peste frunte că mi-am dat seama cât de simplu era, dar nu m-a dus capul când trebuia.
Iată că după aproape 90 de filme chinezești comentate a venit momentul și pentru ca primul live action să primească de la mine nu mai puțin de 10 role pentru fotografii.
(5 / 5)
