Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Trilogia Mad Max cu Mel Gibson ( The professor and the madman, Boss level) în rol principal este finalizată de acest Beyond Thunderdome apărut în 1985 și care deraiază catastrofal de la direcția setată de primele 2 filme.
Au trecut ceva ani de la evenimentele din Mad Max: The road warrior și al nostru erou turbulent, cu pletele la purtător, continuă să se preumble teleleu prin deșert, rupt de orice fărâmă de civilizație, și această rătăcire fără scop îl aduce într-o oază de lumină în mijlocul dunelor de nisip, adică în Orașul Negoțului condus cu o mână de fier de Auntie (Tina Turner).
Cum firea lui molcomă nu stă potolită, Max nu pierde prea mult timpul și intră în mari belele, bătând palma pentru un târg care, aparent, este favorabil lui, dar va afla în scurt timp că a fost tras pe roată.
Intră în scenă Thunderdome-ul, epicentrul orașului, acolo unde se rezolvă conflictele, ai un dinte de scos unui amant? Atunci îl provoci la o luptă pe viață și moarte. Te-a fraierit un negustor la cântar? Nu mai stai pe gânduri, îi arunci mănușa în Thunderdome, unde intră doi și iese doar unul.
Astfel, Max trebuie să-și câștige dreptul la viață luptându-se în această cupolă a morții și mai departe cade în sarcina voastră să vedeți ce se întâmplă în film.
Mad Max: Beyond Thunderdome este o deziluzie totală, după bunul Mad Max și excelentul The road warrior, filmul de față renunță la ideea de bază din acest univers, anume urmăririle teribile cu mașini și distrugerile imense lăsate în urma unor asemenea evenimente.
Știu că regizorul George Miller a trecut printr-o perioadă grea în preajma realizării acestui film, dar asta nu mă îmbunează și tot îmi vine să-i administrez pe cale orală un Slobodamin pentru că Beyond Thunderdome este o răgălie de film.
Încearcă să aducă un suflu proaspăt propriei francize, dar se simte clar acum influența costumelor din birourile studioului pentru că a treia parte este și singura din cele 4 apărute până acum care a primit rating PG13, deci este practic o versiune pentru sugaci.
Am înțeles viziunea filmului, că era necesară o schimbare, cât să o mai ardem cu haosul din apocalipsă, că ne duce spre un progres, spre un simulacru de civilizație mercantilă ce seamănă izbitor de mult, vizual, cu vremurile biblice, dar nu m-a impresionat deloc.
Nu mai avem personaje descreierate gata să-ți ia gâtul și pentru un mosor de ață, nu mai avem urmăriri spectaculoase cu mașini, nu mai avem răufăcători tenebroși care te oripilează, nu mai avem nimic.
De fapt, acum că stau mai bine să mă gândesc, timp de 85 de minute nici măcar nu am văzut vreo mașină. Asta într-o serie care s-a consacrat tocmai prin acest lucru. Abia partea finală încearcă să se scoată cu o urmărire precum ceva din părțile 2 și 4, dar este una fâsâită în care nimic nu se întâmplă. Nu tu măcar claxon de mașină, nu tu un metru de asfalt, numai dune și dune de nisip, atunci de ce se mai numește filmul ăsta Mad Max?
Dacă bucata setată în Orașul Negoțului tot a mai fost comestibilă, partea a doua a filmului devine un Peter Pan în tărâmul Lord of the flies și m-a pierdut de tot de client.
Beyond Thunderdome nu are violență exagerată, nu are acel sentiment permanent de teroare care domnea asupra personajelor, este doar o poveste spălăcită, de adormit copiii (m-a căpiat cu nararea unei legende) care n-are nici în clin, nici în mânecă, nici nimic cu ceea ce înseamnă Mad Max.
Să nu zic că m-a băgat rău în confuzie că jumătate de film am încercat să-mi dau seama dacă personajul interpretat de Bruce Spence este același cu cel jucat de actor în partea secundă, pentru că semănau prea mult atât ca abilități, cât și ca atitudine.
Mă mențin în tema filmului și scriu că Mad Max: Beyond Thunderdome este un film porcesc, este oaia neagră a francizei, noroc că după zeci de ani George Miller și-a băgat mințile în cap și s-a revanșat oferindu-mi excepționalul Fury road.
Singura mare bilă albă, și este una gigantică, este piesa de bază a filmului, poate nu mulți au văzut Beyond Thunderdome, dar toți cunosc piesa cântată de Tina Turner, anume We don`t need another hero.
Bun, hai că m-am ventilat un pic, chiar dacă am porcăit în fel și chip filmul, nu este o cocină desăvârșită, ca film de sine stătător nu este chiar un jeg nespălabil, dar luând în calcul că poartă numele de Mad Max, este, în opinia mea, un eșec narativ și o direcție greșită apucată de producători.
Înainte să mă apuce iar toți dracii și să ciuntesc și mai rău din notă, mă opresc aici cu 5 metri cub de gaz metan expulzați în direcția lui Mad Max: Beyond Thunderdome.
(2,5 / 5)
