Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
2007
No country for old men a împușcat 4 premii Oscar.
Și nu oricare, ci cele de categorie grea: film, regie, scenariu, actorie (secundară).
Puține, dar bune.
🎬 No country for old men – Premisă 🕮
Llewelyn Moss (Josh Brolin – Infinity war) își vede de treaba lui prin deșert, încercând să pârlească niște căprioare.
Arșița soarelui pare-se că-i dă insolație pentru că începe să aibă vedenii.
Dar nu, omul nostru nu halucinează, în mijlocul întinderii nisipoase s-a dat o bătălie între niște traficanți de droguri soldată cu moartea tuturor.
Cum se spune pe la noi, ultimul scapă turmă, așa că Llewelyn pică la țanc să pună mâna pe pradă, un geamantan plin cu hârtii prețioase.
Însă în momentul în care a înhățat bogăția necuvenită și-a luat pe cap mare belea.
Pe urmele sale se pornește antagonistul filmului, Anton Chigurh (Javier Bardem – Dune: Part one), care ar face orice câine hăitaș de rușine pentru că nu lasă deloc prada să respire.
Iar șeriful Ed Tom Bell (Tommy Lee Jones – The burial) trebuie să rezolve mizeria lăsată în urmă.
💭 No country for old men – Comentariu 🍿
Cum filmul este scris și regizat de cuplul Coen (Ethan și Joel), se subînțelege că atmosfera rurală care învăluie întreaga poveste este una aridă.
Cât de aridă?
Probabilă mai aridă decât o piscină plină cu nisip în cea mai fierbinte zi a anului.
Dar acesta este un aspect pozitiv al scenariului pentru că nici nu mă așteptam la altceva din partea celor doi.
Personajele nu cară după ei multe vorbe, dar au un bagaj imens de aptitudini care-i fac periculoși, mai ales pe Chigurh.
De fapt, personajul negativ este cel care saltă filmul până-n nori pentru că în esență povestea nu-i cine știe ce.
Un neica nimeni fură banii cui nu trebuie, iar un asasin nemilos trebuie să-i recupereze.
Cu această frază am descris probabil câteva sute, dacă nu mii, de filme trase la indigo.
Dar No country for old men se deosebește printr-un nene rău care este cu adevărat rău.
Psihopat, dar nu neglijent, descreierat, dar nu nebun, criminal, dar nu sadic.
Bine, ultima parte nu-i chiar adevărată, că are oleacă de plăcere în a-și tortura potențialele victime, unele dintre ele neștiind că viața lor de atârnă de o decizie ce ține de noroc.
Aici Javier Bardem merita să fie nominalizat de cinci ori la premiul Oscar pentru actorie pentru că furnizează una dintre cele mai terifiante interpretări ale unui nemernic.
Cred că Darth Vader s-ar piti un pic într-un colț de frică, Joker ar uda forțat niște trandafiri, „here`s‟ Johnny ar repara imediat ușa stricată și ursul din Revenant s-ar băga instantaneu la hibernare dacă ar da cu ochii de Chigurh.
Ați priceput ideea, dacă nu, atunci o să-l asmut pe omul cu moneda buclucașă și coafura stranie pe urmele voastre pentru a vă face o idee ce-i poate pielea.
Dacă-l vezi, o să-ți pară rău că nu ai apucat să-ți scrii testamentul.
Dacă apuci să-l și auzi cum ți se adresează, deja este momentul să începi să spui toate rugăciunile pe care le știi chiar dacă ești ateu convins.
Nu vorbește mult, dar când deschide gura este semn rău, înseamnă că o inima va înceta să bată și un creier se va ofili rapid.
Filmul se bazează pe o vânătoare umană neîncetată, una care se duce pe mai multe planuri.
Pe de o parte, Chigurh vrea cu orice preț să-l scoată pe Moss din ascunzătorile sale.
Pe de altă parte, nici Chigurh nu este lăsat de capul lui, șeriful și încă un terț fiind interesați de soarta sa.
Deși nu pare vreo mare scofală de poveste, că doar împușcături pe străzi pustii și mexicani morți înșirați ca pe mărgele am mai tot văzut, filmul are o caracteristică aparte ce-l face memorabil.
Este imprevizibil.
Nu știam cine pe cine, când sau cum, m-a speriat atât de tare cu privire la soarta tuturor personajelor încât mi se făcuse frică să nu fiu luat și eu în colimator.
M-a năpădit subit dorința de a trage perdelele și de a mă îndepărta de ferestre, deoarece avem impresia că în orice clipă urmează să aud un tub de oxigen târât pe caldarâm.
Nu pot spune că-i neapărat filozofic, dar sunt scene destul de lungi punctate de câte un monolog introspectiv cu privire la orânduiala inegală a lumii care ar putea să plictisească pe alocuri.
Ba chiar aș putea spune că soarta a două personaje cauzată de propriile decizii poate fi pusă pe seama atât a divinității punitive, cât și a spiritului uman laș.
Oho, atenție că filmul este deosebit de violent și plin de moarte, nu degeaba Chigurh cară după el arma improvizată cu aer comprimat, provoacă mult prăpăd cu ea.
Și, fără să fiu enigmatic sau artistic în exprimare, sunt sigur că veți învăța ceva anatomie urmărind producția de față.
Însă nu-i fără cusur filmul, au fost câteva secvențe care m-au scos din sărite, precum trecerea subită de la noapte beznă la dimineață luminoasă în decurs de câteva secunde.
Nu mă apuc acum să evidențiez numeroasele anacronisme, erori de continuitate sau chiar minciuni sfruntate, că ar însemna să stăm aici până la viitoare alegeri.
Doar câteva mi-au sărit în ochi în timp ce eram prins în acțiune, pe celelalte le găsiți pe IMDB.
Plus că unele personaje par a cunoaște informații așa, din neant, fără vreo explicație plauzibilă.
Pur și simplu știu ceva doar pentru că așa spune scenariul, nu pentru că acest aspect ar curge coerent odată cu firul narativ.
Iar personajul interpretat de Woody Harrelson (War for the planet of the apes) este de pomană, nu face altceva decât să umfle durata filmului deoarece prezența lui nu are nicio influență asupra deznodământului.
Apropo de Woody, abia acum aflu, grație filmului, că tac-su a fost un criminal notoriu. Posibil ca tocmai acest fapt să fi fost cel care i-a adus acest rol. Sau măcar unul dintre motive.
🏆 No country for old men – Verdict 👍 sau 👎?
Cine este fanul producțiilor fraților Coen va aprecia fără doar și poate acest film.
Probabil alții îl vor găsi prea brutal și cu violență gratuită, ceea ce este de înțeles.
Însă interpretarea actoricească a lui Javier Bardem este una pentru analele istoriei cinematografiei, iar imprevizibilitatea scenariului adaugă multă sare unei povești de altfel banale.
Finalul fracturează un pic cursul molcom, dar intens, al filmului de până atunci pentru că vine brusc și poate chiar nesatisfăcător.
Dar filmul mi s-a părut a fi excelent, nici nu am simțit când s-au evaporat cele două ore, mai ceva ca apa-n deșert, și mai voiam să petrec timp în compania dementului de Chigurh.
După urmărirea peliculei mi s-a făcut brusc o sete de bețiv în sevraj, așa că trebuie să mi-o sting cu nu mai puțin de 9 litri de „hașdoio‟.
(4,5 / 5)
Titlul filmului/cărții de aici vine: https://www.poetryfoundation.org/poems/43291/sailing-to-byzantium
S-a strecurat o greșeală în recenzie, pentru actor în rol secundar a primit Bardem Oscar. După ce corectezi, poți să ștergi partea asta.
Corectat, la dracu, eram convins ca pentru actorie principala, atat de memorabil a fost incat de restul am uitat.