Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Pe Amazon Prime am descoperit filmul The burial, unul bazat pe fapte reale.
🎬 The burial – Premisă 🕮
Jeremiah (Tommy Lee Jones – Space cowboys) este un bătrânel simpatic ce tocmai a împlinit vârsta de 75 de ani.
Mândru posesor al unei afaceri de pompe funebre din tată-n fiu, a prestat pe palierul procreării la foc automat de are copii și nepoți cât să-și înființeze propria țară.
Însă financiar nu stă prea bine, a ajuns la fundul sacului și guvernul american l-a prins la ananghie.
Pentru a scăpa de datorii bate palma cu un gigant din această industrie doar pentru a-și da seama că a fost tras pe sfoară.
Așa că Jeremiah dă în judecată ditamai corporația și își trage un avocat brici ce nu pierduse un caz în 12 ani de activitate
Doar că Willie (Jamie Foxx – They cloned Tyrone) era specializat în altă ramură a dreptului, nu în cea legată de contracte.
Plus că până acum nu mai avusese un client alb.
💭 The burial – Comentariu 🍿
Deși filmele rămân în continuare unele artistice și nu trebuie privite drept documentare, cele care se inspiră din cazuri reale sunt bune pentru că-ți trezesc interesul pentru un subiect despre care n-aveai habar.
Evident că nu eram pus la punct cu acest caz din 1995. De fapt, nici nu auzisem de el, așa că tot ce vedeam era la prima mână și, ca atare, eram surprins de fiecare răsturnare de situație.
Nu am cum să nu apreciez un film de tribunal dacă este bine făcut și are o poveste impresionantă în spate.
Iar The burial se încadrează de minune aici.
Cazul nu este doar unul care evidențiază nedreptatea acestei lumi capitaliste în care peștele cel mare îi înghite pe cei mici fără remușcări.
Este și despre rasism, dar din ăla cu rădăcini adânc înfipte în istoria întunecată a Tărâmului Făgăduinței.
Țineți-vă tare, două afaceri conduse de albi angajează avocați de culoare să le reprezinte interesele pentru că și juriul era majoritar de culoare.
Iar avocații știu asta, sunt conștienți că au fost antamați ȘI pentru acest aspect, nu doar pentru că erau meseriași în această tagmă.
Așadar, se poate cumva vorbi de discriminare rasială pozitivă? Există așa ceva?
Nu mai este cazul să menționez că drama este la ea acasă, cele două tabere opozante încercând din răsputeri să se discrediteze una pe cealaltă folosind informații atât publice, cât și unele îngropate adânc în arhiva celor două societăți.
Interacțiunile dintre personaje sunt și delicioase, dar și contondente, când se discută amical, ca la un taifas prietenesc, când se fac circumcizii jugulare cu pumnale avocățești.
Tensiunea acumulată atinge cote extraordinare de simțeam că nu mai rezist, aproape că eram să cedez tentației să pun pauză filmului și să caut informații despre deznodământul cazului.
Într-o asemenea stare de nerăbdare m-a adus încât nu mai suportam ambiguitatea verdictului.
Excelează și când vine vorba de a transpune pe ecran relațiile dintre personaje, niciunul nu-i sfânt, fiecare are câte un schelete ideologic ascuns prin dulapul minții.
Rasismul este unul generalizat, că or fi fost albii mari amatori de Lenor că le făcea cearceafurile albe, dar nici negrii nu erau mai breji.
Desigur, nu se pot compara ura rasială fără căpătâi a albilor și efectele ei dramatice cu cea venită din direcție opusă, nu este ca și cum filmul pune semnul egal între cele tipuri de ură.
Ar fi fost o dovadă de nesimțire și lipsă de respect.
Dar filmul este echidistant, nu dă vina doar pe o tabără, aruncă pe masă toate dovezile și argumentele și ne lasă pe noi să luăm singuri decizia pe care o considerăm potrivită.
Cu toate astea, The burial nu blamează, din contră, este unul dintre cele mai împăciuitoare filme din acest punct de vedere, dovedind o umanitate ieșită din comun.
Jamie Foxx pare că se distrează de minune cu acest rol al extravagantului și exuberantului avocat flamboiant, făcând pe maimuțoiul lăudăros când trebuie, dar adoptând și o mină serioasă, chiar mortuară, când intra în sala de judecată.
Cât despre Tommy Lee Jones, o fi trecut ca titular pe contractul distribuției, dar este mai degrabă personaj secundar, lumina reflectoarelor căzând în moc clar pe Jamie Foxx.
🏆 The burial – Verdict 👍 sau 👎?
Deși la prima vedere ar putea să pară o plictiseală juridică, mai ales că nu-i vorba despre vreo crimă, ci doar o încălcare contractuală, filmul este extrem de interesant.
Că fabulează mult și aduce înflorituri artistice pentru a condimenta acțiunea, nu-i mare surpriză aici, chiar scenariul ne atenționează asupra acestui lucru.
Dar ideea de bază nu este distorsionată, acest caz a avut o însemnătate colosală în ceea ce privește modul în care corporațiile acționează fără a se supune regulilor pe care le consideră demne doar de fraieri.
Bine, ce este drept, ele continuă să procedeze așa, dar își mai fură câte o amendă sănătoasă care măcar le trage de mânecă, spre deosebire de perioada de dinaintea acestui caz.
Chiar m-a făcut curios să aflu care-i treaba cu victoria repurtată de Willie Gary într-un proces avut cu Disney, unul mult mai bănos decât cel de față.
Una peste alta, dacă încă nu v-ați săturat de dramă juridică după Anatomy of a fall și mai vreți o porție, atunci The burial este un desert numai bun de urmărit, chiar dacă subiectul abordat este altul.
Pe mine m-a convins că este cazul să-mi cumpăr din 8 sicrie.
(4 / 5)
