Psycho Goreman are un titlu care te duce cu gândul la un film nebunesc, numai bun de învățat niște idei de redecorare forțată a locuinței.
Nici premisa nu sună deloc rău, pe o planetă îndepărtată, Gigax (un nume cunoscut pentru jucătorii D&D), un rău absolut, o entitate malefică și un distrugător de planete (nu, nu e Darkseid din Justice League), au fost înfrânți de alianța celor buni. V-am păcălit un pic, este vorba de o singură ființă extrem de puternică, dar care a fost ostracizată în celălalt colț al galaxiei, de unde nu mai reprezenta vreun pericol pentru univers.
Oare pe ce planetă a fost aruncat acest Psycho Goreman? Fix pe Terra acolo unde Mimi și Luke, doi frați puștani, îl dezgroapă pe respectivul și îl trezesc la viață. Iar Psycho Goreman are o poftă nebună de ucis, dar nu oricum, ci în cele mai crunte moduri posibile Și nu doar câțiva nătărăi aleși la întâmplare, ci vrea să distrugă întreaga planetă. Doar că are o singură problemă, Mimi a pus mâna pe un bolovan rozaliu cu nume sofisticat cu ajutorul căruia îl controlează pe monstrul însetat de sânge torențial.
În teorie premisa sună interesant și cu potențial distractiv, în realitate regizorul și-a adunat câțiva amici, dar și vreo 3-4 homeleși, i-a îmbrăcat în costume ieftine de cauciuc și i-a pus să se zbenguie în propria grădină, i-a filmat și voila, a ieșit filmul de față.
Psycho Goreman se vrea un omagiu adus filmelor din anii 1980, acele producții ieftine, kitchoase, campy, stupide, caricaturale, dar din nefericire nu este decât o parodie ridicolă.
Conceptul nu-i greu de priceput, se vedea clar că este un film ieftin, și nu aș fi avut probleme cu efectele speciale practice pe alocuri de toată jena, că am mai văzut monștri terifianți care nu erau decât niște oameni costumați, dar pentru a face un asemenea film cât de cât acceptabil ai nevoie măcar de-o poveste bine concepută.
Pentru a scrie ceva coerent nu îți trebuie buget mare, ci doar un creier cât de cât funcțional. Și aici scenaristul, care este și regizor, și producător, și editor, și de toate, dă un rateu glorios.
Povestea este imaginativă, are fel și fel de monștri care de care mai ciudați, este suficient să scriu că unul dintre ei este un butoi umblător plin cu cadavre pentru a vă da seama de absurditatea filmului, dar totul este stricat de inepția scriiturii.
De ce să întemnițezi la milioane de ani lumină pericolul suprem pentru galaxie, dar să-l îngropi împreună cu obiectul care îi dă putere?
Asta este una din multiplele întrebări pe care mi le puneam la urmărirea unei povești plină de gogomănii cauzate de un scenariu prost.
Și asta nu este nimic, realizarea tehnică este execrabilă, înțeleg că n-au fost bani, dar chiar să nu fii în stare să sincronizezi absolut deloc dialogurile trase în studio cu mișcarea buzelor actorilor? Totuși, suntem bine înfipți cu picioarele în secolul 21, nu mai suntem acum 30-40 de ani când ne stricam de râs la filmele chinezești dublate în engleză.
Și să crape mațu-n mine, personajul Mimi este unul dintre cele mai enervante prezențe pe micul sau marele ecran, a fost creionat într-un stil atât de distructiv pentru nervi încât scopul primordial în viață a devenit să o văd pe Mimi sfâșiată în bucăți și împrăștiată pe toți pereții.
Poate nu ar trebui să fiu atât de acid la adresa lui Psycho Goreman, are potențial ridicat de a deveni film cult, cu siguranță unii îl vor ridica în slăvi, unele idei sunt interesante, esteticul arată bine pe alocuri, este sângeros, scabros și scârbos în doze mici, dar nu l-aș fi considerat un ocean de lături împuțite dacă și scenariul ar fi primit aceeași atenție precum partea vizuală.
Dar eu nu intru în categoria celor care sunt adepții trofeelor de participare și a ideii că măcar a încercat, trebuie încurajat. Nu, văd un film de căcat, scriu că este film de căcat. Și aici nu este de vină doar lipsa mijloacelor financiare necesare, lipsă pe care o treceam cu vederea, ci și un scenariu încropit pe toaletă. Cred că nici nu a existat un scenariu, nenea regizorul doar îi filma pe actori în costumele alea stranii (dar cu design de aplaudat) plimbându-se aiurea și slobozind replici inapte, ca apoi imaginile să fie mânjite cu sânge în vreun program specific industriei, dar în versiune demo. Când n-ai cu ce, asta e, stai în banca ta, n-are rost să te dai în stambă și să te faci de râs cu așa ceva.
De actori nu voi pomeni, cu siguranță este unica dată când îi văd în vreun film, probabil după terminarea filmărilor s-au întors la slujbele lor principale, că ăștia nu-s actori.
Aș fi putut face o glumă proastă și să-l numesc Psycho Boreman, dar culmea, pe cât de prost este, nu-i plictisitor.
Psycho Goreman mi-a adus aminte de Officer Downe, este făcut pe același stil caterincos, plin de glume retarde, pe care nu-l gust deloc, astfel încât mi-au murit câțiva pixeli din TV urmărind acest film și pentru asta nu-l iert, îl îngrop la 2 metri sub pământ.
