Scream 3

Scream 3 a urlat în cinema-uri la începutul anului 2000, dorindu-se a fi un sfârșit al trilogiei cu Ghostface.

Oh, da, ce bine i-a reușit, având în vedere că în 2022 iese Scream 5.

Dacă nu v-ați săturat de „screamăturile‟ cuțitarului neobosit, hai să facem un tur prin inima acestui film care, la drept vorbind, nu sare prea departe de frații mai mari, Scream 1 și Scream 2.

Au mai trecut ceva ani peste personajele supraviețuitoare, Sidney (Neve Campbell – Skyscraper) s-a făcut pustnică, baricadându-se naiba știe unde, în speranța că nimeni nu o va mai ataca, Gale tot încasează redevențe de pe urma cărții ei, iar franciza din franciză, Stab (film bazat pe evenimentele din Scream), a ajuns la partea a treia (culmea, la fel și Scream).

Felicitări tuturor pentru că și-au găsit, în sfârșit, liniștea mult căutată și un rost în viață.

Dar moartea unui personaj controversat din precedentele producții readuce la viață coșmarul numit Ghostface care s-a întors (evident, altul) pentru a se răzbuna.

Pe cine? Greu de spus de data asta.

Pe Sidney în primul rând, dar totul este un pic confuz pentru că filmul, scris de alt scenarist, nu de Kevin Williamson, vrea să ne dea cu amețeală pe la cerebel, dublând personajele principale.

Nu ca număr, le avem pe aceleași, dar în dublu exemplar pentru că suntem purtați pe platoul de filmare al lui Stab 3 în care apar Sidney, Gale (Courtney Cox – Scream 2), Dewey (David Arquette – Once upon a time in Venice), astfel încât îi avem și pe cei adevărați, dar și pe actorii care îi joacă în Stab 3.

Și unii mor, unii trăiesc, dar nu știi pe cine vrea criminalul să feștelească.

În Scream 3 avem parte de o dovadă irefutabilă a legii randamentelor descrescătoare (altă traducere mai bună n-am găsit) pentru că filmul scade și mai mult în calitate. De ce? Din cauza unui scenariu cam dezlânat care încearcă să fie amuzant, dar nu prea îi iese. Apoi renunță la comedie și vrea să o dea pe seriozitate, însă deja este prea târziu pentru asta.

Filmul suferă de sindromul reducției universului, nu are tupeul să extindă premisa dincolo de mica galaxie în centrul căreia se află Sidney și ne duce în trecut, alambicând destul de neverosimil o poveste simplă, doar de dragul de a șoca și a produce genuflexiuni ale sprâncenelor.

Este cel mai previzibil dintre cele 3 filme văzute până acum pentru că aproape ne urla la ureche cine se află în spatele măștii. De aceea nu prea există o miză importantă pentru spectator, cel puțin în cazul meu doar așteptam confirmarea teoriei pe care o concepusem plecând de la un simplu precept antireligios: A crede înseamnă a vedea.

Scream 3 pierde mult timp (toate filmele o lungesc pe la 2 ore) cu chestii care nu prea au legătură cu horror-ul, la un moment dat, fiind și obosit, mă luase somnul când ăștia o dădeau în șarade detectivistice.

Grosul groazei se concentrează în partea finală care vine la pachet cu ceva jelanii mămoase, dar filmul nu are deloc intensitatea macabră pe care o anticipam. Nici măcar nu îl pot cataloga drept horror, mai degrabă un thriller misterios cu ceva spârcâială de acțiune pentru că nu avem parte de prea multe demonstrații măiestre întru mânuirea cuțitului și felierea cărnii umane.

Continuă același trend meta, dar aici se simte că se forțează din cale afară să ne impresioneze. Uneori reușește asta cu câteva cameo-uri de m-au lăsat tăcut ca o prințesă captivă, alteori este jalnic prin modul în care se screme să găsească o conexiune cu lumea de dincolo de ecran.

Pe partea de logică mi se pare că suferă cel mai abitir, parcă personajele devin tot mai tâmpe odată cu apariția unui nou mascat, în loc să acumuleze experiență în arta supraviețuirii, zici că se îndobitocesc cu fiecare crimă la care asistă.

Parcă nici actorii nu mai sunt atât de concentrați pe treabă, se simte o lehamite în interpretare și, culmea, Sidney are o prezență nu atât de importantă în film, deși este personaj principal.

Ulterior, la ceva săpături mai adânci, am aflat că Scream 3 s-a născut doar din dorința studio-ului, neavând puncte de atracție pentru actorii care se săturaseră de această franciză. Dar, spre deosebire de morți, banii vorbesc și așa a luat naștere Scream 3. Și Scream 4 după 11 ani. Și apoi Scream 5 după încă 11 ani. Ce ți-e și cu gologanul care-i cea mai puternică armă de convingere.

Filmul este obosit, ăsta este epitetul care i se potrivește cel mai bine. Forțează o poveste care te face incredul, vine cu niște personaje inutile, atmosfera parcă nu mai are acel zvâc care m-a făcut să urmăresc interesat 1 și 2, nu extaziat, nu privind fermecat la ele, dar interesat, și rezultatul pare un produs alimentar ce se apropie rapid de data de expirare.

Are și câteva momente în care strălucește, revin cu plăcere la cele câteva cameo-uri ilare și extra meta, dar nu-i deloc suficient pentru a mă face să trec cu vedere fleșcăiala de scenariu.

Hai că am obosit la bătrânețe și mă pun să iau o pauză de 4 minute.

2 out of 5 stars (2 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Scream 2

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe The end-ul primului Scream 1 pentru că la …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *