Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Siccîn 4 continuă franciza horror ce vine din fostul imperiu otoman cu o nouă poveste de groază, numai bună de văzut când iese Luna la înaintare.
Punctul central al poveștii din acest film este familia Yilmaz care are probleme. Se pare că nu-i familie fericită în tot universul Siccîn. Aici problemele sunt de natură financiară, afacerea soțului merge pe sponci, datoriile dau năvală mai ceva ca fantomele, așa că soțul, soția și cei doi copii sunt nevoiți să se mute în casa părintească pentru a face economii. Aici doar aia bătrână mai trăiește, vorba vine, că este picată la pat ca o legumă, îngrijită de o cunoștință. Ăl` bătrân este și el prin preajmă, dar în mormântul din curtea casei, loc numai bun de jucat pentru cei mici, că se știe că o cruce-n curte este bucuria tuturor.
Să vedeți mare surpriză, niște spirite năbădăioase se simt deranjate de intrușii veniți pe nepusă masă, care stau aici fără chirie, și încep să-și dea în petec, luându-i în sperieturi pe toți, începând cu ăla mic care și așa are nevoie de reparații capitale la acoperișul cerebral.
Deja m-am obișnuit cu farmecul monstruos al mitologiei turcești și, știind ce s-a petrecut în Siccîn 3, aici mi-am adunat neuronii de pe unde erau ascunși și i-am plantat în post să caște sinapsele cu mare atenție la ceea ce se petrece pe ecran să mă prind din timp de îmbârligătură.
Văzut de sine stătător, Siccîn 4 nu-i rău, din păcate pentru el povestea se aseamănă prea mult cu cea din Siccîn 3 și deja începe să se observe o anumită oboseală în imaginația scenariștilor.
Se întâmplă fenomene ciudate, chiar stupefiante, apariții belicoase, iese și câte-un djinn dar nu din lampa lui Aladdin, descoperim tot felul de amulete, talismane, vrăjitorii, moroi cu capsa pusă, atât de draconici încât demonii din franciza Conjuring își iau bocceluța și, rușinați de răutatea fraților turci, se duc în tărâmul lor.
Siccîn 4 nu este la fel de bun ca Siccîn 2 sau Siccîn 3, aici se apelează mult prea mult la jumpscares, iar sunetul însoțitor și prevestitor este dat la un nivel prea tare, mai rău îmi sărea inima din cauza zgomotului îngrozitor decât din cauza sperieturii provocate de personajele bântuitoare.
Păstrează aceeași savoare orientală plină de originalitate pentru că simbolistica magiei negre duce la niște explicații teribile, pe care nu le regăsești în horror-ul de la Hollywood sau cel est-asiatic pentru că prin acele zone nu există asemenea basme de coșmar.
Filmul este dur, animale și copii sunt supuși chinurilor fără nici cea mai mică urmă de compasiune și sunt secvențe greu de îndurat chiar și pentru un veteran al producțiilor horror.
Am observat, poate este un mic spoiler, dar nu cred, un laitmotiv dipter, ori de câte ori bâzâie o muscă prin cadru ceva nasol trebuie să se întâmple, că doar se știe că muștele nu trag deloc la fericire, ci la împuțiciune și descompunere, lucruri dizgrațioase pe care Siccîn 4 le are din plin.
Filmele astea au efect, mai ales datorită poveștii, și pentru că vesticii, recte eu, habar nu au de cultura asta a misticismului, magiei negre și blestemelor, păcate crunte în fața lui Allah. Probabil pentru turci nu sunt atât de surprinzătoare, dar pentru cei care nu stau cu baclavaua tot timpul în cuptor finalurile din seria aceasta sunt îngrozitor de bune prin imaginația de care dau dovadă.
La fel ca Siccîn 3, este mai cuminte la capitolul băloșenie, nu te umple de scârboșenie, dar întreaga atmosferă rămâne una oribilă, iar efectele speciale practice sunt fără cusur, au un stil aparte care te joacă în picioare de fiecare dată când putreziciunile inundă cu mare tam-tam ecranul.
Siccîn 4 se situează undeva între Siccîn 1 și Siccîn 3 din punct de vedere al eficienței sperieturilor, este departe de Siccîn 2, dar chiar dacă m-a înnebunit de cap cu jumpscares ieftine, povestea este fascinantă pentru mine și asta mă face să-i dau un împrumut cu doar 7% dobândă.
(3,5 / 5)
