Soylent green

Trebuia să bifez Soylent green în anul de grație 2022 pentru că acțiunea futuristă a filmului este plasată chiar în 2022.

Într-un viitor devenit acum prezent, lumea se confruntă cu foametea de pe urmă, proști mulți pe pământ care viermuiesc de pe-o zi pe alta, dar blide pline prea puține.

Vax haleală naturală, doar bogătanii mai pupau și ei o piersicuță reală și își râcâiau jegul cu săpun adevărat.

Ceilalți se băteau pentru niște tablete făr` de gust denumite soylent, de diverse nuanțe. Furori face acum culoarea verde, ea fiind la modă.

În acest univers depresiv își duce viața detectivul Thorn (Charlton Heston – Ben Hur) care pune mâna pe un caz de crimă, dar una din asta babană. Nu moare fitecine, ci un baștan șmecher, așa că Thorn se ambiționează să rezolve cazul cu orice preț.

Și când zic cu orice preț, nu exagerez, toată lumea vrea să mușamalizeze cazul, doar că Thorn își slujește cu îndârjire numele, fiind un ghimpe (thorne) în coasta celor care vor uitat cazul.

Ajutat de Sol Roth (Edward G. Robinson – Double indemnity), Thorn trece prin ciur și smoală pentru a elucida cazul misterios care pare un jaf, dar nu-i deloc așa, altceva mai sinistru băgându-se la mijloc.

Soylent green dă un mare rateu în încercarea lui de a-și imagina cum va arăta un viitor plasat peste 50 de ani (filmul fiind lansat în 1973). Tehnic, este o rapandulă de aruncat la gunoi, cei care au gândit scenariul n-au avut muza pe aproape, pentru că lumea pictată nu diferă cu nimic față de cea de acum jumătate de secol. Totul este perimat la nivel infrastructural, de la televizoare cu tub catodic până la jocuri video cât jumătate de cameră.

Aș fi înțeles dacă partea asta era așa pentru sărăcime, că atât își putea permite, dar când și bogații lumii joacă ping-pong arcade, este clar că scenariștii au fost limitați în generarea unei lumi futuriste.

Dar nici gând să-i stric măseaua lui Soylent green pentru asta pentru că filmul, în ciuda acestui rateu tehnic, este de-a dreptul înfricoșător prin povestea pe care o prezintă.

Partea cu supraaglomerarea planetei a nimerit-o la fix, ba chiar aș putea spune că și pe cea cu lipsa mâncării naturale a bunghit-o.

Fără să exagerez, mi se punea mereu un nod în gât la scenele în care Thorn savura câte un măr proaspăt sau o dușcă de whisky, pentru el asemenea elemente reprezentau ceva ieșit din comun, aproape un miracol. Erau scene fascinante și traumatizante în același timp.

Ceea ce nouă ni se pare absolut normal, pentru alții reprezintă un dar dumnezeiesc și nu puteam să nu fac conexiunea cu diferența imensă ce există între națiuni. Unele au prea mult și fac risipă, iar altele, cele africane în special, își văd copiii costelivi murind de foame pentru că nu au ce băga în gură.

Dincolo de lipsa mâncării în viitor, Soylent green prezintă o societate defectă, ofensatoare pentru femei care sunt reduse la simplul rol de mobilier (chiar așa sunt denumite, „furniture”).

Atmosfera este una poluată și toxică din cale afară, imaginea este pătată de o nuanță verde vomitoasă de-ți vine să-ți întorci mațele pe dos.

Și mai sunt destule aspecte care te lasă într-o stare de stupefacție pentru că Soylent green crede că în 2022 viitorul va fi unul depresiv și, deși nu-i chiar ca în film, te uiți în jur și îți dai seama că dincolo de bula noastră protectoare, lumea reală, aia ascunsă care nu este prezentată la TV, este foarte nasoală.

Este prima oară când urmăresc Soylent green, dar misterul prezentat nu este unul foarte captivant pentru mine pentru că, în afară de „I am your fahter”, concluzia din Soylent green formată din 4 cuvinte este cea mai cunoscută. Cu siguranță este cea mai cutremurătoare. Deci știam care-i șmecheria de la mijloc. Nu că ar fi greu de imaginat.

Soylent green este un film care te face să te simți foarte inconfortabil urmărindu-l, nu că ar fi foarte violent sau scabros, ci pentru că te atacă în zona sensibilă a sufletului cu niște imagini devastatoare care par SF la prima vedere, dar pot fi un potențial viitor tot mai apropiat.

N-are cum să nu te ia cu frisoane când Thorn, ditamai omul, ascultă cu o candoare de copil povești despre pajiști verzi, munți înzăpeziți, râuri limpezi, căpșuni naturale, carne de vacă reală, de parcă ar fi basme de necrezut.

Oare cât va mai dura până când nevoia permanentă de extindere a omenirii va duce la distrugerea completă a naturii?

Soylent green este un film paradoxal, nu mi-a făcut deloc plăcere să-l urmăresc, dar este unul foarte bun, în ciuda impedimentului tehnic.

Reușește într-un timp relativ scurt să contureze o lume sumbră, să prezinte succint, dar edificator, schisma dintre bogații tot mai bogați și risipitori, care au prea mult, și săracii tot mai săraci și rupți-n cur pentru care și o coajă de măr putred este un festin alimentar. Nu ratează nici corupția în floare, care lucrează tot în favoarea celui puternic, nici dezinteresul global întru protejarea ecologică a planetei pe care o violăm ori de câte ori avem ocazia și o otrăvim din toate direcțiile.

Și are destul substrat gânditor încât să mesteci în gol pentru multă vreme, încercând să îți dai seama ce a vrut să transmită prin anumite scene ce par greu de descifrat la prima strigare.

Iar finalul apoteotic te lasă perplex, pentru că nu-i nici un final, este pe principiul: „Eu mi-am făcut treaba, voi ce Prună Lămâie Măr păziți”?

N-o fi având el acțiune explozivă, n-o fi cel mai imaginativ SF, acum fiind tare bătrân și deloc plăcut privirii că a dat-o de gard cu vizualul, dar Soylent green rămâne o incursiune terifiantă într-un viitor întunecat și diavolesc ce ne trage de mâneci într-un mod dojenitor.

Dacă nu vom lua măsuri vom ajunge să dormim claie peste grămadă pe scările blocurilor și să ne batem până la epuizare pentru o scamă de praf de mâncare.

Mi s-a făcut subit foame după ce am urmărit Soylent green, așa că mă duc să îngurgitez o cină cu 8 feluri de mâncare, orice, numai verde să nu fie.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Dune: Part One

Nisip avem, secetă grămadă, Dune ne mai lipsea și s-a gândit Denis Villeneuve să ne …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.