Spider-Man 3

Unde-s 2, este loc și de al treilea, așa că în 2007 a luat naștere Spider-Man 3.

Să zic, să nu zic, cine nu a văzut până acum primele 2 Spider-Man înseamnă că n-are ce căuta aici, așa că dau cu spoilere.

Viața lui Peter s-a schimbat de când marele său secret i-a fost aflat de MJ (Kirsten Dunst – Hidden figures), acum ea știe că ăla de l-a pupat pe dos în costum de Spider-Man a fost chiar Peter și că amețitul ăsta este însuși salvatorul junglei de beton numită New York.

Dacă pe partea amoroasă în sfârșit stă și el mai bine și nu mai are nevoie de cremă hidratantă pentru pielea mâinilor, lucrurile nu stau la fel de rozalii când vine vorba de inamici.

Spider-Man 3 își ia în serios cifra din sufix și îl inundă pe eroul nostru slobozitor de pânză cu nu mai puțin de 3 răufăcători care îi fac zilele amare.

Se bagă-n horă în ordinea numărului de dinți din gură Omu` din/de Nisip, Sandman (Thomas Haden Church – The Peanut Butter Falcon), Elfu` Drăcos Jr., New Goblin (hm, spoiler, James Franco – The disaster artist) și Smârcâzu` Negru Ilegal, Venom (Topher Grace – BlacKkKlansman).

Cum să jongleze bietul Spidey cu toți ăștia care s-au nimerit simultan cu chef de nenorociri prin oraș?

Se simte din plin că Spider-Man 3 suferă la capitolul poveste, și asta nu vine de la mine, ci de la regizorul/scenarist Sam Raimi care a declarat că-i cam secase puțul gândirii la această parte a treia, bașca îl frecase și Tobey, tot la puț, dar cu a la final, că i se urcase celebritatea la cap și avea numai figuri de divă de-ți cere plata înainte și apoi nu mai prestează cum trebuie.

Rezultatul? O aiureală de scenariu îngrămădit, cu personaje negative încropite fără vreo logică, fără o poveste bine dezvoltată, cu o geneză ivită din senin, cât să bați din degete, pe principiul: „Uite așa, taci și înghite‟, doar de dragul de a ne împroșca în meclă cu cât mai mulți răufăcători. Și este și foarte tras de păr, se fac niște legături forțate cu precedentele filme de strică de tot firul narativ al întregii trilogii. Încearcă să dea o motivație umană, cu care să rezonăm, ălora răi, că au văzut că le-a mers cu Doc Ock în Spider-Man 2, dar eșuează lamentabil.

Hai să zicem că n-ar fi aici cea mai mare tragedie, dar Spider-Man suferă o transformare radicală, încă dinainte de acel eveniment din film care a dus la o replică proastă după Dansez pentru tine, aproape că-mi venea să țin cu ăia răi să-l belească definitiv pe acest cocalar bășinos cu aere de gigolo care l-a înlocuit pe jovialul pămpălău permanent aerian (și la propriu, și la figurat) pe care n-aveai cum să nu-l placi.

Întreg filmul pare o parodie a precedentelor 2 producții, nu doar că ne îndeasă cu forța prea mult și prea repede, încât ni se activează reflexul de regurgitare, dar Spider-Man 3 îl face pe Peter un nesuferit colosal pentru care nu mai simțeam empatie, cu care nu mai aveam conexiuni emoționale, mi se rupea de soarta lui, parcă merita orice nenorocire ce i se pogora ca o furtună de nisip asupra lui.

Tot ce puteam spune despre acțiunile lui Peter în viața personală erau niște cuvinte de dulce: „Ești idiot amice, dar idiot rău!!!‟

Nu știu ce au avut scenariștii în cap de au crezut că asta este calea cea mai bună de urmat, să-l demonizeze pe Spider-Man și să arunce în noi cu toate personajele posibile, dar măcar acum știu de unde a învățat Bryce Dallas Howard (în rol de Gwen Stacy) să fugă de dinozauri, pe tocuri, în Jurassic World. Da, de la Spider-Man 3 i se trage talentul ăsta.

Prima jumătate de film, dacă nu și mai mult, este de-o strepezeală ieșită din comun care mi-a generat silă.

Norocul lui Spider-Man 3 este că pe final își mai spală din păcate pentru că aruncă în joc o acțiune pe bandă rulantă, că de aia sunt multe personaje speciale în film, care se lasă cu câteva secvențe excelente de cafteală digitală bine redată pe ecrane din punct de vedere vizual, efectele speciale fiind bune, dacă nu chiar excelente.

Se terfelește bine de tot Spidey în luptele sale cu Sfânta Treime Malefică, fiecare dintre Venom, Sandman și Goblin având șmecherii particulare care îi dau de furcă lui Spider-Man. Și când îl iau și la un bukkake nisipos exploziv, lucrurile se complică și mai mult pentru eroul depășit numeric.

Dar cam atât aș avea de bine de scris despre Spider-Man 3 care are ceva cu MJ, săraca, făcea ce făcea și se băga în pericol, de fapt toată trilogia are pică pe ea, în fiecare film a fost nevoie de salvarea ei, ăștia răi ai dracului domne, numai pe ea puneau ochii să-i veștejească bujorii din obrăjori.

Trilogia lui Tobey Maguire se încheie destul de prost, nu la înălțimea unei macarale, ci mai degrabă a unei bălți stătute, scenariul fiind principalul responsabil, a mers pe ideea de mult și bine, dar a ieșit prea mult și deloc bine, cu o supralicitare de personaje negative și un Spider-Man grandoman, arogant, prea plin de sine și, pur și simplu, enervant.

Singura lui salvare de la un dezastru complet a fost actul 3 în care a fost concentrată acțiunea spectaculoasă și impactul emoțional, altfel n-are nimic memorabil de bine în el, interpretarea celor răi este meh, că nici n-au avut prea mult timp să strălucească individual pe ecran, întreg filmul părând o ciorbă cu prea multe ingrediente care și-a pierdut din gust, iar golănia lui Peter Parker mi s-a părut exagerată, dusă dincolo de nivelul ridicolului.

Era oarecum previzibil că voi încheia în cădere liberă această trilogie, pentru că filmul Spider-Man 3 este unanim considerat cea mai puțin bună producție din această trilogie, pentru mine s-a situat la 5 saci cu nisip.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Iron Man 3

Iron Man 3 este primul film din MCU care abordează perioada de după evenimentele petrecute …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *