Star Trek: The undiscovered country este ultima aventură spațială a echipajului original de pe nava Enterprise, așa că vom avea parte de-o călătorie emoționantă.
🎬 Star Trek: The undiscovered country – Premisă 📖
Spre deosebire de specialii de pe la noi, Kirk și ai lui nu se pensionează la 40 de ani, ci după zeci de ani în slujba Federației.
Iată că mai au doar trei luni până-și agață uniformele în cui, dar norocul pare că-i ocolește.
Un eveniment nefericit produs pe o planetă klingoniană obligă această rasă războinică să facă pace cu toată lumea, așa că una din căpeteniile lor urmează să se așeze la masa tratativelor.
Contrar voinței sale, Kirk (William Shatner – The voyage home) este nevoit să însoțească nava dușmană până la destinație, și asta doar din cauza prietenului Spock (Leonard Nimoy – The search for Spock) pe care l-a luat gura pe dinainte.
Lucrurile decurgeau normal, chit că mai cu noduri și furie reprimată, când, dintr-odată, nava klingoniană este atacată.
De către cine?
Se pare că tocmai de către Enterprise, deși nimeni nu dăduse un asemenea ordin.
💭 Star Trek: The undiscovered country – Comentariu 🍿
Filmul este unul atipic, dar în sensul bun, nu seamănă mai deloc cu o poveste Star Trek pentru că elementul SF este oarecum dat la o poarte și scenariul devine un fel de thriller politic cu accente dramatice.
Acțiunea tinde spre zero, dar acest aspect nu m-a deranjat deloc pentru că misterul care plutește deasupra echipajului Enterprise ca o gaură neagră gata să-i mistuie pe toți este fascinant.
Vorbim despre un complot intergalactic menit a arunca mai multe civilizații într-un război pe termen lung și care se va lăsa cu nenumărate victime indiferent de sistemul de cuantificare folosit.
Cea mai mare parte a timpului nici nu are loc în spațiu, așa cum am ajuns să-l cunoaștem, adică nu ne delectăm cu bătălii încinse între nave care se înfruntă în vidul neînduplecat.
Suntem transportați pe pământ solid, pe diverse planete care nu-s Terra și asta pentru că doi dintre membrii echipajului, Kirk și Bones (DeForest Kelley), dau de belele juridice și de un proces încropit pe genunchi.
Astfel, filmul este o combinație de aventură de supraviețuire în condiții vitrege și de muncă detectivistică pentru a descoperi culpabilii din spatele acelui plan machiavelic menit a spulbera orice șansă la pace.
Nu mi-a venit să cred cât de mult mi-a plăcut pelicula pentru că, deși nu mai avem atât de mult SF, suntem serviți cu o enigmă pe alocuri imprevizibilă care m-a făcut să stau cu inima cât un purece.
Știind că este ultimul film cu acest echipaj și că toți erau îmbătrâniți după un sfert de veac de producții Star Trek, mi-a fost teamă pentru soarta lor.
Mă așteptam să se întâmple ceva rău cu oricare dintre ei (bine, exagerez, știam exact cine nu va păți ceva), ceea ce a făcut vizionarea și mai palpitantă.
Frig de crapă vodca-n ruși, amenințări animalice, creaturi dintre cele mai stranii, înjunghieri mișelești pe la spate, trădări de unde nici nu bănuiești, planuri îndrăznețe de evadare, filmul sună mai degrabă ca o aventură a la Indiana Jones purtată pe o planetă extraterestră.
Bineînțeles, nu puteau lipsi dilemele morale atât de dragi acestei francize, și aici avem parte de una care chiar împarte echipajul în două.
Unii dau dovadă de indulgență și căldură sufletească și vor să le ofere adăpost ucigașilor klingonieni în care nu poți avea deloc încredere.
Alții nici nu vor să audă de așa ceva, fiind trădați de prea multe ori de această specie, de aceea nu s-ar supăra dacă stirpea lor ar dispărea pentru totdeauna.
Unii gândesc cu inima, alții cu creierul, și de aceea se iscă un conflict între Kirk și Spock, unul pe care scenariul ar fi trebuit să-l dezvolte mai mult pentru că avea un potențial uriaș.
Să vezi cum doi prieteni de-o viață ajung să se contreze ideologic era un subiect fascinant, dar nu se insistă cine știe pe el, se trece prea repede peste pentru că ritmul este infernal și se deplasează cu viteza luminii.
Am avut mari dificultăți în a decide în tabăra cui să mă poziționez pentru că ambii aveau argumente pro pentru propria decizie, dar mai ales contra pentru decizia celuilalt.
Și eu ascultam când pe unul, când pe altul, dând atât de mult aprobator din cap încât aveam impresia că-s într-un film indian.
Dincolo de peripețiile care pompează adrenalină cu cisterna, filmul impresionează la nivel cerebral pentru că m-am regăsit într-un impas din care nu știam cum să ies.
Să parafrazez o celebră replică, tot se apropie alegerile prezidențiale, sper unele valide, mă întreb: Eu cu cine țin?
N-o să comentez pe seama aspectului tehnic care este așa cum este, specific filmelor ieftine din seria Star Trek, însă pot spune că mi s-a părut a fi cel mai violent de până acum.
Se moare mult, se moare brutal, se moare sângeros, ceea ce este, mă văd nevoit să mă repet, atipic pentru o peliculă Star Trek.
Poate și pentru că este un Adio, dar rămânem cu voi, interpretările mi s-au părut peste medie, îți dai seama că este ultima reprezentație a actorilor și că dau tot ce este mai bun din ei, chit că au multe fire albe de păr în cap.
Avem și nume celebre care își fac apariția în film, precum Kim Cattrall (Porky`s) și Christopher Plummer (Knives out), dar nu o să menționez ce roluri joacă, că nu vreau să mă urecheați că v-am spus prea multe.
🏆 Star Trek: The undiscovered country – Verdict 👍 sau 👎
Nu eram pregătit pentru o despărțire atât de emoționantă, n-or fi fost toate filmele chiar reușite, dar am ajuns să mă simt unul de-ai casei alături de aceste personaje.
M-a înțepat inima la discursul de final adresat direct nouă, celor care se uită la Star Trek, de aceea nu am putut să-mi rețin o lacrimă care s-a rostogolit și mai avântat când a început genericul de final care m-a rupt.
Nu este spoiler, dar felul în care sunt prezentate numele actorilor principali, sub formă de autograf, ca un sfârșit implacabil, nu are cum să nu te sensibilizeze indiferent dacă ești fan înrăit sau doar privitor obișnuit.
De aceea, chiar nu am de ales, trebuie să-l pun pe aceeași treaptă cu The wrath of Khan, și să-i explodez 9 planete nedescoperite și nelocuite.
(4,5 / 5)