Taximetriști

TaximetriștiAm zis că iau pauză de filme românești, dar sunt ca popa, una zic, alta fac, așa că am mers la Taximetriști.

Cu Bolt, de-al dracului ce sunt, rugini-le-ar tablele de rable de taxiuri.

 

🎬 Taximetriști – Premisă

Povestea acestui film gravitează în jurul a doi taximetriști, Lică și Liviu, care bat noapte de noapte străzile unui București plin de personaje pitorești.

Cum la altceva nu se pricep, dar nici nu au ambiție să scape de volan, cei doi amici iau în permanență comenzi în speranța deșartă că pic cu pic se face mare și vor strânge bani.

Nici nu știu ce să mai dezvălui din această premisă anodină la prima vedere pentru că pe parcursul filmului asistăm la multiple curse în care șoferii își duc pasagerii către varii destinații.

Odată cu fiecare bon rupt din aparatul de marcat și cu fiecare bacșiș lăsat, personajele principale evoluează și ne dăm seama că fiecare are problemele sale cu care se confruntă în felul lor propriu.

 

💭 Taximetriști – Comentariu

Filmul este o adaptare a unei piese de teatru omonime care este jucată din 2018 și asta se simte din plin deoarece Taximetriști nici nu pare o producție de lung metraj de sine stătătoare.

Este, mai degrabă, o înșiruire de mici scenete care încep cu urcarea clientului în taxi și se termină cu coborârea acestuia la finele cursei.

Iar călătoria este punctată de discuții înflăcărate purtate între șoferul din față, atent la drum, și călătorii din spate care reprezintă diverse tipologii umane.

De la vedete de televiziune la soții de mafioți, de la homosexuali la hipsteri, filmul ne înșiră o grămadă de caractere și mentalități, fiecare având o influență asupra celor doi protagoniști.

Aceștia, la rândul lor, nici că puteau fi mai diferiți.

Unul (Alexandru Ion) este șmecheraș de cartier, gură slobodă și coleric din cale afară. Plus că la el s-au strâns toate metehnele condamnabile, este și rasist și homofob, dar înrăit, nu glumă.

Bașca, are în vocabular numai invective și este în permanență cu ochii după gagici, lăudându-se oricui nu întreabă cât de taur este el în pat și câtă masculinitate emană de cad femeile ca spicele secerate.

Celălalt (Rolando Matsangos) este opusul, un bărbat cuminte, onest, calm, respectuos și cu un limbaj foarte civilizat.

Este un om așezat la casa lui, cu o soție pe care o iubește ca pe ochii din cap și care nu vorbește decât dacă îi este solicitat acest lucru.

Dar Taximetriști ne învață un lucru important. Aparențele înșală. Și o fac rău de tot, mai ceva ca băncile care promit rate fixe și te trezești peste câteva luni cu ea dublată.

Taximetriști

 

Nu voi compara filmul cu Teambuilding, deși mi-ar fi la îndemână, pentru că sunt două specii diferite, dar se aseamănă într-un singur aspect.

Limbajul din Taximetriști l-a făcut pe cel din Teambuilding să pară o liturghie cântată de Papa de la Roma în noaptea de înviere.

Așadar, dacă vă deranjează vulgaritățile cu trimiteri multiple către organele reproducătoare, atunci în mod clar Taximetriști o să vă dea sângele pe urechi.

Exagerează foarte mult, că m-am și rușinat auzind că din 5 cuvinte 7 încep cu clasicele pu.. și pi….

Dar au un scop anume, reflectă realitatea, că sunt absolut convins că așa vorbesc specimenele nocturne care se târâie dintr-un loc în altul în căutarea unei combinații care să producă o eliberare de orice fel.

Să știți că filmul nu este o comedie 100%.

Se râde, nimic de comentat, dar nu că-s glume inteligente, ci pentru că băgatul și scosul sunt exprimate în cele mai fistichii și inventive moduri de este nevoie de o altă revizuire a DOOM-ului.

Oricât de intelectuali ne dăm că vezi Doamne noi dormim cu Eminescu sub pernă și ni se strepezesc buzele dacă încercăm să folosim cuvinte urâte, adevărul este că suntem ipocriți.

Înjurătura este adânc întipărită în memoria colectivă și a devenit un mod eficient de comunicare.

Dovada este repertoriul extrem de bogat din acest punct de vedere că putem să ne porcăim ore întregi fără să ne repetăm.

Pe parcurs însă, Taximetriști devine un fel de dramedie cu accent pe partea dramatică.

Odată ce ajungem să cunoaștem mai bine cele două personaje ne dăm seama că sub fațada subțire se ascund dureri și probleme care stau să iasă la suprafață.

Îmi fac mea culpa, nu îi cunosc prea bine pe cei doi actori care duc greul filmului, Alexandru Ion şi Rolando Matsangos (Să nu ucizi), dar fac niște roluri excelente, portretizând personaje autentice, realiste, pe care ai impresia că le-ai mai întâlnit în viața de zi cu zi.

Apar și nume mai sonore în roluri scurte, cât de-o cursă, printre ele se numără Monica Bârlădeanu, Andi Vasluianu (Moromeții 2) și chiar Cosmin Nedelcu, aka Micutzu, ce are o partitură total diferită de ceea ce așteptam de la el.

Tehnic, se vede mai bine decât se aude, însă este filmat profesionist, chiar zici că ești acolo, într-un taxi, și asiști pe viu la acele conversații banale dar și extrem de autentice.

 

🏆 Taximetriști – Verdict

Filmul este unul hibrid.

Când se golește rezervorul cu glume spurcate, se termină de încărcat bateria cu evenimente dramatice care perturbă viața personajelor principale.

Este superficial la suprafață ca urmare a înjurăturilor, dar profund în adâncime dacă ești atent la evoluția personajelor.

Deși diferiți ca mentalitate și comportament, de unde și senzația că vedem două filme separate, Lică și Liviu ajung să facă schimb de roluri, demonstrând că nu întotdeauna ceea ce vedem la suprafață coincide și cu interiorul.

Nu pot spune că mi-a plăcut în mod exagerat, dar este un film să zic decent, reprezentând o radiografie cinică și chirurgicală a societății cu bune și, mai ales, cu rele.

Nu vrem s-o recunoaștem, dar ne regăsim în cel puțin unul din personajele care se urcă în taxi și este cazul să nu ne mai mințim că suntem cei mai cei pentru că doar ne facem rău.

Trebuie să acceptăm realitatea și să întreprindem acțiunile necesare pentru a ne schimba în mai bine, că sigur n-o să pice nimic de sus pe principiul „Pică pară mălăiață în gura lui nătăfleață‟.

Pe scurt, hai să nu mai fim papagali.

Am ajuns la destinație și mă scotocesc prin buzunare să-i las șoferului un ciubuc de 7 lei.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Recenzie video:

Trailer:

IMDB

About admin

Check Also

Marocco

Marocco

Trebuia să-mi clătesc ochii cu un film românesc mai cu viziune artistică după ce am …

One comment

  1. Premisa cu taxiuri nocturne imi aduce aminte oarecum de Night on Earth (1991), un film compus din 5 scheciuri cu 5 taxiuri, dar in aceeasi noapte, la aceeasi ora in 5 orase diferite de pe glob: Los Angeles, New York, Paris, Roma si Helsinki. Sunt luate in considerare si diferentele de fus orar, in LA este inceput de seara, la Helsinki se crapa de ziua. O mica bijuterie de film indie american.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *