Terminator 3: Rise of the machines

Terminator 3: Rise of the machines a apărut în anul 2003 și este primul Terminator în care James Cameron nu a avut treabă nici cu regizatul, nici cu scenariul, alții preluând frâiele acestei francize.

Și asta se simte în calitatea filmelor care intră în declin odată cu această parte a treia regizată de Jonathan Mostow care apoi nu a mai regizat nimic notoriu. Hm, oare de ce?

Povestea urmărește aceleași elemente narative ca în The Terminator și, mai ales, Terminator: Judgment day, doar că mai sare un deceniu înainte și acum John Connor este un adult încă necopt ce nu pare a-și găsi rostul în viață.

Avem parte de deja clasicele scene cu apariția din viitor a celor doi Terminatori, și de asta spun că seamănă mult cu partea secundă pentru că T-800 (Arnold Schwarzenegger – The expandables 3, Terminator 5: Genisys) este tot de partea binelui, în timp ce noul model adus în prim-plan, T-X (Kristanna Loken) este o versiune mult îmbunătățită a lui T-1000, îmbinând avantajele celor două modele, având schelet metalic, dar fiind și polimorf în același timp.

Deja desfășurarea acțiunii poate fi ușor ghicită, T-X are pe ordinea de zi uciderea lui John Connor, dar și a altor persoane care îi vor fi de ajutor acestuia în viitor, locotenenții lui, în timp ce T-800 trebuie să protejeze, din nou, viața acestuia. Dar nu numai. Mai are de bifat și menținerea în viață a unei domnițe, Kate Brewster (Claire Danes), ce se va dovedi importantă pentru Rezistența din viitor.

Se simte din plin că nu mai este James Cameron la cârma acestui Terminator: Rise of the machines. Deși în esență este același film ca Terminator: Judgment day, calitatea din a treia parte o ia în jos.

Și nu din cauza acțiunii, care se ridică la înălțimea așteptărilor, ci a scenariului cam șchiop care chiar în anumite momente contrazice elemente narative importante din primele filme.

Bun, să încep cu aspectele pozitive. Bine, este unul singur, acțiunea. Nu avem atât de multă acțiune ca în Terminator: Judgment day, dar ce ni se prezintă ridică ștacheta din punct de vedere al distrugerilor. Intră în scenă vehicule grele, mașini de pompieri și, mai ales, o macara de mare tonaj care devastează totul în calea ei în timpul unei urmăriri bestiale care se prea poate să fi fost o sursă de inspirație pentru una din secvențele din The dark knight. Aici T-800 este folosit pe post de bilă de demolat, dar ale dracului haine dacă suferă vreo ruptură, material de calitate, domne, nu chinezărie.

Bugetul de 200 de milioane, fiind unul din primele filme cu o asemenea notă de plată, este bine folosit, pentru că avem parte de lupte epice între cele două organisme cibernetice care se lasă cu distrugeri masive la tot pasul. Și pasul ăsta ne poartă prin locații diferite, de la mijlocul unui oraș până în pustietatea deșertului.

Și deși acțiunea este o bilă albă, nu pot să trec cu vederea faptul că pare repetitivă, că o mai știu de undeva, pentru că practic preia scenele din Terminator: Judgment day și le exacerbează vizual, dar le jupoaie partea emoționantă.

Cam asta este marea problemă a lui Rise of the machines, simți că ai mai văzut acest film, nu aduce nimic nou față de precedentul care, deși a avut o poveste asemănătoare cu The Terminator, a inovat mult pe partea de scenariu și a venit și cu o nouă replică devenită celebră.

Măcar modelul de Terminator nou introdus în film este mult mai periculos decât celelalte pentru că are o grămadă de arme la purtător, care mai rudimentare, care mai futuriste, dar toate mortale.

Rise of the machines nu este un film rău, dar se simte că-i lipsește ceva, este doar acțiune goală, fără umanitate. Nu mi-a plăcut nici alegerea actorilor pentru partiturile lui John Connor (Nick Stahl) și Kate Brewster (Claire Danes). Nu am simțit vreo conexiune emoțională cu aceste personaje, mi se cam rupea de soarta lor. Și asta se traduce și prin lipsa acelui element necesar pentru a aduce un dram de dramatism care să spargă digul lacrimilor.

Măcar Kristanna Loken a fost bună în rol negativ, emulând comportamentul silențios și mortal al lui Arnold din primul Terminator. Bună pentru că nu prea vorbea și nu a fost nevoită să fie prea expresivă, nefiind cine știe ce actriță, dovadă fiind filmele ei viitoare regizate mai mult de Uwe Boll. Și știm prea bine ce capodopere a creat acesta, Kristanna doar prin asemenea filme găsindu-și locul. A fost aleasă pentru alte talente, nu pentru cel actoricesc.

Pe lângă faptul că nu aduce nimic nou, Rise of the machines alunecă pe panta parodiei, încearcă să-l transforme pe T-800 într-un clovn, replicile lui celebre părând a fi scuipate acum la mișto și asta ciuntește mult din seriozitatea filmului, umorul fiind unul flasc aici și total nepotrivit având în vedere atmosfera sumbră care planează peste tot.

Să-l ia naiba de număr de avion, cât de greu era să fie păstrat același număr în cele câteva secvențe în care urmărim traseul unui avion? Hai frate, că nu e o zgârietură în parbriz, să n-o vezi, este un ditamai numărul care se observă, ei bine, chiar și din avion. Îmi dau seama că partea cu zburatul provine probabil din ceva imagini de arhivă, așa-zisul stock footage, dar puteau măcar să potrivească numărul avionului filmat în realitate cu cel din acele imagini.

Impresia mea despre Terminator 3: Rise of the machines nu s-a schimbat, îl țineam minte ca fiind un film decent, dar atât, fără nimic ieșit din comun, și care a dat startul declinului acestei serii.

Mi se termină numărătoarea inversă, de aceea închei cu un 7 pentru Rise of the machines.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Infinitum: Subject unknown

Infinitum: Subject unknown este un film ce a avut la dispoziție un microbuget, să fiu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *