The courier

The courier este un film inspirat din fapte reale. Mai țineți minte vremurile de mult apuse când USA și Rusia nu se aveau pe bune?  Ei bine, povestea este setată fix în mijlocul Războiului Rece, la începutul anilor 1960 și spune povestea vânzătorului Greville Wynne (Benedict Cumberbatch – The Mauritanian, 1917) care este luat în colimator de către MI6.

Hm, dar oare ce trăsnăi a făcut omul? Stați liniștit, nu este chemat să dea cu subsemnatul pentru că ar fi făcut vreo mare prostie, ci pentru că are o față de mocofan nevinovat pe care nu-l bagi deloc în seamă, numai bun de a fi inițiat în meseria de spion.

Este azvârlit în Moscova pentru a lua contact cu o sursă bună de informații și a face pe curierul, să transporte documente super secrete pe care rusnacul supărat pe conducerea comunistă care numai bombe nucleare visează îi dă în gât pe mai marii tembeli care vor să transforme USA în bălegar.

N-aș avea prea multe de spus în plus despre premisa din The courier pentru că, sincer vorbind, nu are cine știe elemente de originalitate în ea, veșnica poveste a războiului diplomatic, la nivel de vorbe mari, între cele două puteri mondiale atât de înarmate nuclear încât ar putea spulbera planeta cât ai zice vodcă/whisky.

Cu toate astea, The courier este un film bun, o producție serioasă, bine ancorată în lumea reală, fără multe briz-briz-uri și bling-bling-uri superficiale adăugate pentru a condimenta povestea pentru că încă odată se dovedește a fi real proverbul că „Viața bate filmul‟.

Tensiunea din The courier este palpabilă la fiecare pas și mizele imense aflate în joc induc o stare permanentă de paranoia nu doar pentru personaje, ci și pentru spectatorul care devine un detectiv cu acte în regulă încercând să își dea seama cine este agent dublu și cine este pe urmele celor doi pentru că aproape orice apariție în prim plan trezește suspiciuni, mai ales în secvențele din Moscova unde există câte o cameră HD la fiecare colț de stradă. Când zic HD, mă refer desigur la Hoașcă Denunțătoare.

De asemenea, filmul este foarte dramatic, mai ales dacă nu ai o iotă idee despre povestea acestor personaje. Fără mari divulgări, ce pot scrie este că se petrec lucruri care ar băga în comă Convenția de la Geneva și ar determina Carta Internațională a Drepturilor Omului să-și facă harakiri cu penița ruginită de stilou.

Povestea aruncă o lumină asupra unei lumi total diferite, a unui război surd, dus pe ascuns, cel al spionajului și al trădărilor despre care pulimea generală habar nu are, dar de deznodământului căruia a atârnat și atârnă în continuare chiar soarta întregii omeniri.

Aduce, printre altele, cu Bridge of spies sau The imitation game, așa că nu trebuie să vă așteptați la acțiune, aici de bază este spionajul și tensiunea este creată de nebuloasa în care se află non stop personajele care nu știu în cine să se încreadă și care au mereu temerea că după fiecare ușă stă ascuns câte-un infanterist gata să taie o beregată.

Atmosfera este una gâtuitoare, cu mult gri sumbru, cu un spectru coloristic redus tocmai pentru a întări situația maronie din acele timpuri în care o durere de cap mai gravă a unui demnitar ar fi putut declanșa haosul nuclear.

Vai, cât de fain joacă Benedict Cumberbatch (Endgame, Dr. Strange), pe lângă interpretarea actoricească perfectă, are și o transformare fizică de te ia cu bolboroseli la stomac. Parcă joacă mai multe roluri, de la cel de om de afaceri cam naiv până la un spion versat gata chiar de sacrificiul suprem pentru binele țării.

Uneori este nevoie și de asemenea filme, mai molcome, extrem de serioase, fără acțiune înflăcărată, dar și palpitante în același timp pentru că și creierul are nevoie de un relaș de la bombardamentul CGI la care este supus în era curentă a cinematografiei mondiale.

Nu neg că The courier are un iz de plictis, dar asta este natura filmului, iar aici nu este ceva negativ, uneori și plictiseala are părțile ei bune. Filmul vine la pachet și cu multă imprevizibilitate, asta dacă nu cunoști deja amănuntele care au stat la baza filmului.

Cam atât despre The courier, un film matur, grav, dramatic și deschizător de ochi, dacă mai era cazul, care mie mi-a plăcut, așa că-i cumpăr 8 cartușe clandestine de țigarete.

4 out of 5 stars (4 / 5)

 

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The ninth

În Devyataya sau The ninth suntem ostracizați în St. Petersburgul de la finele secolului 19 …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *