Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Top AFI 100
Locul 058 – The gold rush
Charlie Chaplin revine în Top AFI 100 cu The gold rush, un film și mai vechi decât Modern times, din 1925, dar la fel de bun.
În acest film mut, dar cu muzică orchestrală și un povestitor pe fundal (eliminând astfel întreruperile inutile cu cartoanele cu dialog), Charlie Chaplin este un tânăr prospector plecat în inima geroasă a Americii, anume Alaska, pentru a căuta aur și a se îmbogăți, visul oricărui american cu izmenele rupte-n fund din acea vreme (și nu doar atunci).
Însă în aventurile sale va întâmpina destule greutăți de toate felurile, ba o natură potrivnică și fioroasă, ce parcă vrea să muște cu gerul ei pătrunzător hălci de carne proaspătă din amărâtul vagabond ce pare îmbrăcat ca de plajă, ba animale prădătoare care vor să se înfrupte din cina ce le pică parcă din cer, ba chiar și oameni haini, puși pe căpătuială, dar fără să muncească și care vor să fure roadele altora.
The gold rush este un film scurt, de doar 71 de minute, dar atât de încărcat de poveste încât a părut de 2 ore.
Și chiar dacă este mut și alb-negru, nu plictisește nicio secundă pentru că este alert și alternează scenele, nu stă prea mult timp în același loc, iar locațiile, chiar dacă sunt împrăștiate în aceeași zonă geografică plină de zăpadă, sunt diverse.
Avem o cabină dărăpănată, ce stă să se deschioleze la orice bătaie de vânt, în care se desfășoară prima parte a filmului, un adăpost fragil pentru Vagabond în fața vremii turbulente, unde mai dă bașca și de un criminal, plus o foamete generatoare de halucinații.
Apoi ne mutăm într-un salon plin de pițipoance ale unor vremuri apuse și unde Vagabondul pune ochii pe Georgia, o damă care îi cade cu tronc.
Și așa mai departe, Charlie Chaplin, care a făcut de toate în acest film, la fel ca în Modern times, este actor, regizor, scenarist, producător, compozitor și editor, s-a asigurat să ne ofere un ritm constant și o curgere lină a poveștii.
Avem parte de comedia în stilul său inconfundabil, cu multe inovații la acea vreme, precum cabina bătută de un vânt năprasnic care chiar a creat o senzație autentică de ger teribil cum nici azi nu prea găsești prin filme, până la dansul pâinicilor, poate cea mai celebră secvență din The gold rush.
Umorul este unul fizic, altfel nu avea cum, cu Vagabondul făcând fel și fel de năzbâtii buclucașe fie voit, fie, mai ales, din întâmplare, și am râs cu poftă la câteva năzdrăvănii pentru că, deși sunt atât de simple, încă sunt delicios de amuzante și la aproape 100 de ani de la lansare.
Nu lipsesc nici momentele menite să-ți frângă inima și povestea de iubire imaginată este una care nu are cum să te lase stană de piatră, Chaplin arătându-și din nou geniul prin simplitate și eficiență.
O iubire tristă și neîmpărtășită îl aduce pe Vagabond într-o stare deplorabilă de singurătate de ți se rupe inima de durere.
The gold rush nu este un simplu film hazliu și atât, Charlie Chaplin a avut grijă să introducă în scenariu și câteva subtilități nu prea greu de identificat cu privire la lăcomia nesănătoasă ce pune tot mai des stăpânire pe oameni, la răutatea ce ne acaparează sufletele, devenind tot mai malițioși cu cei din jur pentru propria distracție meschină, sau la fuga după avere care, în final, tot spre moarte duce.
Din fericire, The gold rush ne amintește că mai există o rază de speranță în umanitate, că nu trebuie să cădem pradă tristeții sau lăcomiei, că putem trece peste această superficialitate care ne roade încetul cu încetul și că încă ne putem îndrepta ca specie.
Nu mă leg de aspectele tehnice clar depășite și chiar amuzant de nereușite pe alocuri (greșeli mari de editare, oameni în costume de animale), totuși, filmul a fost lansat în 1925, așa că prefer să rămân la aspectele pozitive.
The gold rush este un film excelent, cu mesaje care sunt și astăzi de actualitate, de fapt sunt perene, cu o comedie nemaipomenită prin care Charlie Chaplin demonstrează că este în continuare un monstru sacru al cinematografiei și cu o poveste de dragoste ce te sensibilizează până la lacrimi.
Nu prea am ce să îi reproșez, în afară că în anumite momente este cam pueril și prea visător, dar The gold rush rămâne un film aproape perfect, așa că îi dau un 9.
(4,5 / 5)
Trailer:
