Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Nu m-a atras inițial ideea de a căsca ochii la The Mitchells vs. the machines, dar unele recenzii destul de glorioase m-au determinat să-mi calc pe inimă și să-mi holbez pupilele la Netflix, acolo unde poate fi găsită această animație.
Premisa filmului destul de lung pentru un desen animat, aproape 2 ore, are în centrul său o familie, ați ghicit, The Mitchells, una destul de disfuncțională, cu niște părinți letargici, incapabili să țină pasul cu tehnologia modernă, cu un băiat interesat de dinozauri, dar care este speriat ca de bombe de interacțiunea cu alte persoane, și cu fata adolescentă îndrăgostită de filme, o pasiune neînțeleasă de familie.
Acceptată la o universitate de profil, ea abia așteaptă să încingă asfaltul cărăbănindu-se de acasă. Dar părinții ei, într-o ultimă încercare de a drege busuiocul și a se despărți în termeni amiabili, propun o călătorie cu mașina și cu tot neamul până la destinație.
Până aici nimic ieșit din comun, ba chiar plictisitoare intriga. Doar că intervine surpriza, în timp ce ei se tot certau pe drum iaca izbucnește apocalipsa robotizată. Un fel de Skynet animat, aici denumit PAL, se răzvrătește contra omenirii și singura speranță întru salvarea speciei umane este familia Mitchell.
A durat ceva până să mă obișnuiesc cu stilul de animație mai deosebit, pare prea rudimentar și cu câteva secvențe artistic desenate demne de canale dedicate bebelușilor, dar într-un final am acceptat această alegere care imprimă filmului o doză de originalitate.
The Mitchells vs. the machines este făcut fix pe stilul audienței moderne, este o agitație permanentă pe ecran, nicio secvență nu durează prea mult astfel încât să piardă atenția spectatorilor și dacă ai o zi proastă și te pui să vezi filmul, s-ar putea să te apuce durerea de cap pentru că are și scene stroboscopice, cu multe flash-uri colorate și puseuri de lumină de îți bulversează privirea.
Dar nu-i deloc rău filmul, ba din contră, m-am trezit la un moment dat din atonie pentru că am fost captat de acțiunea furibundă, chiar dacă aiuritor de fantezistă, care a pornit în The Mitchells vs. the machines odată cu scularea la conștiință a mașinăriilor electronice cipate nu cu vaccinul covid, ci cu PAL, și ne arată că 5G-ul este nasol, n-aduce nimic bun.
Acum că am trecut de momentul aberațiilor, revin la The Mitchells vs. the machines care, pe lângă o acțiune de-a dreptul năprasnică, dar fără să fie cu adevărat violentă pentru că brutalitatea este șmecherește ascunsă în modul în care sunt redate caftelile om-robot, animația este una care se duce direct la suflet, ca untura pe colăcei după ce înfuleci câteva meniuri înecate în ulei.
Îți umple stick-ul USB cu mesaje despre familia pe care trebuie să o prețuiești, indiferent de cât de trăsnită ți se pare, despre maturizarea care te transformă iremediabil, despre unicitatea care zace în fiecare dintre noi, despre nepăsarea pe care trebuie să o ai față de gura lumii, despre superficialitatea care ne îneacă încetul cu încetul într-un ocean de distanțare socială, ce să mai, cum-necum, filmul îndeasă o grămadă de mesaje revelatoare despre traiectoria nesănătoasă pe care societatea se află în momentul de față.
Ce nu m-au impresionat la The Mitchells vs. the machines au fost glumele destul de puerile, nu prea m-am amuzat la scălâmbăielile ridicole ale personajelor și nici nu m-a distrat permanenta folosire a unui câine gras în multe, prea multe, secvențe.
Plus că și durează un pic prea mult pentru o animație, trage de final ca de-o gumă mestecată rămasă fără gust.
Printre voci am regăsit și câteva nume celebre precum Olivia Colman (The father, The favourite ), Maya Rudolph (The happytime murders) sau Danny McBride (The disaster artist, Alien: Covenant).
The Mitchells vs. the machines este o animație care m-a surprins plăcut, cu un stil deosebit, cu o poveste fâșneață, chiar dacă nu originală, care are de toate pentru întreaga audiență, cei mici vor hohoti necontrolat la năzbâtiile javrei supraponderale, iar cei mari vor cugeta la mesajele profunde cu care filmul ne bombardează. Și acțiunea îndrăcită va satisface toate vârstele, ca atare eu mă declar mulțumit și vreau ca The Mitchells vs. the machines să-mi dea 8 sequeluri la Dog cop.
(4 / 5)
