The point men este un film thriller/acțiune din Coreea de Sud bazat pe fapte reale.
🎬 The point men – Premisă
După pocinogul cu 9/11, Afganistan devine un front de război unde toată lumea se bagă-n seamă.
Așa că nici coreenii nu puteau lipsi de aici.
Doar că un autobuz plin cu religioși este oprit în mijlocul deșertului, iar cei 23 de ocupanți sunt luați ostateci de către talibani.
Diplomatul elegant Jung (Hwang Jung-min – The wailing) și agentul țâfnos Park (Hyun Bin – Confidential assignment) sunt însărcinați cu eliberarea ostaticilor, dar fără să dea curs cererilor absurde ale teroriștilor.
💭 The point men – Comentariu 🍿
Filmul se bazează pe o formulă deja clasică și care nu vine cu prospătură-n desfășurarea acțiunii.
Nu este primul film cu ostatici capturați prin acele zone și, probabil, nici ultimul.
Funcționează mai degrabă ca o dramă la nivel de negociere decât ca un film adevărat de acțiune, așa că nu trebuie să vă așteptați la o nebunie exagerată de genul Tiger Zinda Hai care are un subiect extrem de asemănător.
Povestea este destul de fumată, iar suspansul are de suferit tocmai pentru că este inspirat din fapte reale pentru că îți dai seama, fără să vrei, care va fi deznodământul.
Însă în ciuda acestui minus, The point men este bine realizat la nivel narativ, că au coreenii darul ăsta de a livra filme asemănătoare pe bandă rulantă, dar care nu dezamăgesc.
Are momente de o tensiune densă, mai ceva ca vizibilitatea redusă în timpul unei furtuni de nisip, pentru că antagoniștii sunt imprevizibili și se tot sucesc în ceea ce privește doleanțele lor.
Plus că avem și o confruntare la nivel tactic în sânul eroilor, unul vrea să rezolve situația cu zăhărelul, celălalt ar dori mai degrabă să intre cu tancul în spatele liniilor inamice.
The point men reușește să se abțină din a o da în fantasmagorii ridicole, se menține la un nivel foarte realist, uneori chiar emana o senzație de documentar prin modul în care abordează subiectul.
Impresionează la nivel vizual, fiind filmat pe viu. Bine, nu în Afganistan, ci în Iordania, dar asta a contribuit mult la senzația de verosimil.
Un alt element care vine în ajutorul cimentării acestei senzații este dialogul purtat în limbile de baștină ale personajelor.
Nu ca la americani unde toată lumea vorbește engleza, fie că-i rus, chinez, arab, coreean, român sau klingonian.
Sincer să fiu, nu i-aș fi acordat mare atenție dacă nu era distribuția stelară, cei doi actori de renume ridicând calitatea filmului prin interpretările lor excelente.
🏆 The point men – Verdict 👍 sau 👎?
N-are nimic supărător pentru mine pentru a-l critica mai drastic, însă nici nu sare pârleazul în grădina cu filme bune și memorabile care să merite a fi pomenite peste ani și ani.
Pe de o parte, este o execuție curată și clasică, dar pe de altă parte povestea este una șablon și, de ce nu, redundantă și repetitivă.
The point men mi s-a părut a fi decent din toate punctele de vedere, dar nu m-a impresionat la vreun capitol anume.
Probabil peste ani și ani îl voi confunda cu alte filme care s-au ocupat de același subiect, al răpirilor prin țările arabe în care vesta cu bombă este vestimentație obligatorie.
Îi lipsește un zvâc narativ, o tresărire scenaristică de orgoliu și un impact emoțional bine țintit fără de care nu se poate cățăra peste mai mult de 7 dune de nisip.
