Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
A venit momentul pentru destupat niște țevi pentru că a fost lansat The Super Mario Bros. Movie, filmul bazat pe celebrul Mario, mustăciosul instalator italian.
🎬 The Super Mario Bros. Movie – Premisă
Regatul Ciupercilor, nu, nu din alea de se fumează, a dat de naiba.
Bowser (Jack Black – Weird: The Al Yankovic story) și a lui armată se apropie amenințător. Spurcatul tiran vrea să se însoare cu Prințesa Peach (Anya Taylor-Joy – The northman), chit că ea este decisă să spună un NU clar și răspicat.
În ajutorul ei sare Mario (Chris Pratt – Onward), un amărât de instalator supt printr-o tubulatură subterană și transportat din Brooklyn taman în Țara Ciupercaților.
Cu el este și fratele Luigi (Charlie Day – Pacific Rim), dar acesta ajunge într-o altă parte a acestui univers.
Astfel, Peach și Mario fac echipă pentru două misiuni de salvare unite într-una singură, recuperarea lui Luigi și alungarea lui Bowser din această lume.
💭 The Super Mario Bros. Movie – Premisă – Comentariu 🍿
Trec peste controversa iscată în jurul acestei animații, că este una demnă de predat la un seminar despre ipocrizie.
John Leguizamo aruncă numai cu lături înspre film că nu are reprezentare latină. El zice latină, deși cred că se referea la latino, că-s două chestii diferite.
Dar el săracul a uitat că a jucat într-un live action în care Mario era interpretat de un englez și Luigi de un columbian, nicidecum de doi italieni.
Atunci n-a mai comentat, că și-a luat banul, aici s-a trezit în el spiritul de diversitate.
Revenind la animație, este o oglindire destul de exactă cu privire la ce așteptam de la ea.
Povestea nu excelează prin elemente inovatoare, fiind țintită în special spre cei mici care s-au distrat de minune la acest film dacă este să mă iau după reacțiilor lor de uimire și suspinele de jale.
La nivel tehnic nu am ce reproșuri să-i aduc, fiind extrem de colorat, așa cum șade bine unei asemenea producții.
Se simte clar că animația este creată sub egida Illumination, deoarece stilul este asemănător cu filmele din seria Minions.
Filmul reușește să fie divers cu locațiile, fiecare tărâm vizitat având particularitățile sale care îl făceau unic, așa că măcar am avut la ce să-mi clătesc ochii, dacă firul narativ nu duhnea a interes.
Este multă prosteală copilărească reprezentată de năzbâtiile generate de o serie de personaje secundare, avem agitație cât cuprinde și puzderie de creaturi care deturnează atenția de la povestea subțirică.
Abordează când și când niscai teme mature, de unde și suspinele mai sus amintite, dar doar în treacăt, să nu zică adultul că n-a avut și el ceva de molfăit în cele 90 de minute.
A câștigat puncte din partea părinților la capitolul nostalgie pentru că The Super Mario Bros. Movie este plin de referințe ce provin din mai multe jocuri.
Uneori a arătat fix ca un nivel din vechile jocuri Mario. Or fi și din cele noi, dar eu, dinozaur pe cale de dispariție, le-am jucat pe cele care încăpeau pe-o dischetă sau într-un cartuș de Terminator.
Așadar, animația abundă în „ouă de Paște‟, vânătoarea tuturor însemnând multiple vizionări pentru că n-ai cum le prinde pe toate din prima.
Desigur, nu se putea să nu fie adaptat la greu pentru timpurile moderne, dar măcar aici a făcut-o într-un mod coerent, deloc agresiv și chiar inteligent.
Mă refer la transformarea radicală suferită de Prințesa Peach care dintr-o ființă neajutorată ce-și aștepta salvarea de la Mustăciosul cu tubulară de 14 a devenit o luptătoare feroce, capabilă să se protejeze și singură.
Se cântă, chiar destul de multișor, presupun că o să-mi iasă pe nas „pici, pici, pici, te iubesc‟, cu accent pe ci, nu pe pi, că deja puradeii au ieșit din sală fredonând piesa asta.
Apropo de muzică, melodiile folosite sunt senzaționale, au băgat bani mulți în obținerea drepturilor pentru unele compoziții care au rupt topurile la vremea lor și încă sunt ascultate cu plăcere.
N-am înțeles cum nimeni n-a observat în versiunile de test că designul țestoaselor nu a fost deloc inspirat.
Fără să fiu vulgar, codița lor era poziționată în așa fel încât puteai deduce că este un alt tip de apendice atârnător.
Probabil creatorii au fost mai preocupați de steluța morbidă care, pe cât de drăgălașă era, pe atât de nihilist îi era discursul de ți ne înecau corăbiile deja înecate.
🏆 The Super Mario Bros. Movie – Premisă – Verdict 👍 sau 👎?
Filmul are și bune, și rele.
Este zglobiu, alert, antrenant, fără momente de relaș, explodează în miliarde de culori și are câteva secvențe intense de acțiune care m-au captivat până și pe mine.
Dar, în același timp, pare gol de conținut la nivel cerebral, nu are profunzime în poveste, cel puțin nu una care să se adreseze maturilor.
Se bazează foarte mult pe nostalgie.
Și aici excelează pentru că și-a atins scopul, mai ales că se folosește de niște piese clasice ale anilor 1980 care mi-au trezit amintiri dintre cele mai plăcute.
Dar, în același timp, mi-am dat seama că această nostalgie a fost o fumigenă aruncată înspre adulți pentru a ascunde scriitura cam bleagă.
Voiam să fiu mai acid cu verdictul, dar având în vedere bucuria din ochii celui mic care a tropăit, fredonat, țipat și speriat la The Super Mario Bros. Movie, o să fiu mai indulgent, așa că sper să finalizez din prima 7 nivele din joc.
Ținând cont că filmul o să rupă la încasări, cred că va depăși lejer miliardul de dolari, cu siguranță va urma și o continuare, mai ales că ne dă de înțeles asta după al doilea endcredit scene.
(3,5 / 5)
