Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Am așteptat să se nască și sora mică a acestui film, așa că a venit momentul pentru The witch: Part 1 – Subversion sau, mai simplu, Manyeo, pentru că vorbim despre un film sud-coreean din 2018.
🎬 Premisă
Koo Ja Yoon este o adolescentă ce reprezintă mândria școlii, excelând la toate materiile, bașca fiind și foarte talentată la cântat.
Și nu i se termină aici cuvintele de laudă pentru că acasă, la familia ei adoptivă, ea este stâlpul gospodăriei, ajutându-și din greu părinții care au ajuns la o vârstă la care bolile le dau târcoale.
Fiind o tânără atât de înzestrată, nu are prea mulți prieteni, că mai nimeni nu vrea să stea lângă un soare strălucitor care te face să arăți ca o lună carbonizată.
Dar singura ei prietenă, știind de problemele financiare ale familiei lui Yoon, o îndeamnă să se înscrie la un popular show de talente.
Zis și făcut.
Doar că aici Yoon scoate din joben o nouă abilitate care atrage o atenție nedorită din partea unei organizații ultra secrete care vrea să pună mâna pe ea cât mai repede cu putință.
💭 Comentariu
Filmul The witch: Part 1 – Subversion este de neîntrecut când vine vorba de construirea personajelor pentru că ne adunăm în jurul focului aprins de către scenariu timp de circa 60 de minute, adică jumătate de film, pentru a asculta cum este clădită, atom cu atom, personalitatea fetei principale.
Dacă n-ați văzut trailerul și nici n-ați priceput cine știe ce din premisă, atunci mă bucur enorm, înseamnă că veți avea parte de niște surprize plăcute.
De ce scriu asta? Pentru că trecutul fetei este unul ambiguu și deloc colocvial, iar titlul ne îndreaptă oarecum pe o pistă greșită pentru că ne duce cu gândul, așa cum este normal, la ceva vrăjitorii. Titlul este, însă, mai mult metaforic.
Trebuie avută multă răbdare cu progresia lentă a filmului, cele 60 de minute trec destul de greu și par a compune mai mult o dramă adolescentină în care o urmărim pe Yoon cum își duce viața pe două paliere care se intersectează în permanență: cea educațională, unde rupe norii, și cea de familie, unde nu îi este rușine să rânească la vaci.
Și apoi se dezlănțuie iadul pentru că The witch: Part 1 – Subversion schimbă subit macazul și ne aruncă într-un film de acțiune cu accente supranaturale, asemănător oarecum cu Stranger things, și deja am scris prea multe.
Răsplata de a asista la o construcție migăloasă este una pe măsură și acțiunea turbulentă din film este una eficace, rapidă și, ta dam, brutală neică.
Ah, ce-mi plac sud-coreenii ăștia care nu se sinchisesc de ratinguri și creează povești care nu au în vedere încadrarea într-o audiență cât mai largă.
Apoi dacă este vorba de sculptat pereții cu oase craniene și de dat cu lavabilă roșie plină de hemoglobină, fără a ascunde ceva ochiului, atunci The witch: Part 1 – Subversion bifează cu mare succes acest tip de secvențe pe care prin alte părți, nu zic unde, că deja devin o placă stricată, nu le mai vedem din motive monetare.
Acțiunea este stilizată, dar asta nu mai este nicio noutate, coregrafia este perversă prin violența ei, că nu degeaba este scris filmul de către Park Hoon-jung (I saw the devil), aici fiind și regizor. Da` stați pe dosul vostru, scârboșenia vizuală nu-i chiar atât de traumatizantă ca în acel film.
Amu` să nu credeți că m-am extaziat complet la The witch: Part 1 – Subversion când am dat de scăfârlii sfărâmate și coaste crăpate, da, mi-au plăcut foarte mult scenele respective, mai ales că nu le așteptam după ce primele 60 de minute au fost prea molcome.
Entuziasmul a fost un pic temperat de lipsa de originalitate a poveștii, nu-i ceva ce n-am mai văzut, însă de asta am menționat „un pic‟, pentru că filmul rămâne unul bun per total, partea secundă fiind de-o satisfacție bolnavă care m-a uns ca uleiul pe creveții pil-pil.
Nu lipsesc twisturile și aici sunt multe căruțe care se răstoarnă pe neașteptate, chit că te chinui să ții calul pe drumul cel drept, dar îți zboară hățurile din mână fără să îți dai seama.
🏆 Verdict
Păcat că ritmul din The witch: Part 1 – Subversion este un pic inegal, prea temporizat în prima oră și extrem de accelerat în a doua, încât obosești la un moment dat.
După ce ai lenevit o grămadă, să fii luat atât de tare pe sus, ți se scurge imediat toată energia din tine.
Se simte, însă, că-i doar un prim capitol dintr-o poveste complexă, cam cum este Dune: Part One, de asta am și așteptat să apară și The witch: Part 2 – The other one sperând că voi primi niște răspunsuri la unele nelămuriri cu care primul film m-a lăsat cu gura cască și creierul mileu.
Nu știu alții cum sunt, dar mie unul mi-a plăcut cocktailul acesta destul de straniu, poveste YA (Young Adult) cu măcelărie umană pentru oameni maturi, astfel încât, să nu-i crape vacile de foame, îi cumpăr filmului 8 saci cu furaje.
(4 / 5)
