Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Vă dau o ghicitoare de tip ciupercă. Al cui sequel este The witch: Part 2 – The other one (Manyeo 2: Lo go)? Hai că mă simt ca Dan Negru la răposata emisiune cu blondele, așa că mă las de comparații și intru în miezul problemei.
🎬 Premisă
Despre poveste numai de bine pentru că este, în mare parte, destul de asemănătoare cu cea din filmul soră mai mare, The witch: Part 1 – Subversion.
Până și titlul ne spune că vom îngurgita aceeași premisă, deoarece Cealaltă este, să vezi mare surpriză la colț de stradă noaptea, o altă adolescentă scăpată dintr-un laborator ultrasecret și care are în spate un bagaj de abilități periculoase.
Ce ți-e și cu corporațiile astea care fac experimente pe oameni, nu-s în stare să-și pună la punct o securitate ca lumea, să nu le mai tot fugă specimenele.
Pe urmele lui A1DP, că nu s-a sinchisit scenariul să îi dea un nume uman, dar fiți fără griji, fata este de-a noastră, nu extraterestră, se pornesc două echipe de mercenari nemiloși care au drept ordin clar: capturarea ei, dacă se poate în viață, dacă nu, asta este, mare pagubă-n lanul de orez.
💭 Comentariu
Spre deosebire de partea inițială, The witch: Part 2 – The other one ne scutește de o prelegere îndelungată despre obârșia personajului feminin principal de aici și ne aruncă direct în acțiune.
Am fost destul de confuz o bună bucată de timp pentru că filmul nu avea nicio legătură directă cu ceea ce văzusem în Subversion, evenimentele nu pornesc de unde s-a terminat acesta, ba chiar Goo Ja-yoon lipsește la strigarea catalogului.
Zici că mă uitam la un reboot și alta nu.
Nu am ce comenta despre poveste, că este FIX aceeași ca în Subversion, așa că dacă l-ați văzut pe primul, ceea ce este obligatoriu în cazul de față, sunteți familiari cu ceea ce urmează să se petreacă.
La dracu`, filmul de față suferă de gigantism pentru că tot ce am văzut în Subversion pare acum de copii de școală primară, în The other one am sărit direct la facultate.
Iar personajele zici că au trecut pe la o emisiune cu Oprah unde darnica gazdă a împărțit tuturor: „You get one, and you get one, everybody gets one‟.
Ce primește fiecare?
Puteri speciale.
Dacă pe Subversion îl pot asocia unui Iron Man 1, The other one este Avengers: Endgame.
Și Dumnezeule mare, acțiunea este exacerbată până la divinitate, și asta nu este neapărat doar cu sens laudativ pentru că filmul s-a întins dincolo de pătura bugetară pe care o avea la dispoziție.
Scenele de luptă sunt prea ambițioase și din cauza asta arată destul de caricatural din punct de vedere al efectelor speciale pentru că avem parte de mult CGI îndoielnic calitativ, ce duc uneori chiar spre desene animate de Scooby-Doo.
Cu toate astea, am rămas impresionat de imaginația scenaristului, același Park Hoon-jung, care nu duce lipsă de fantezii bolnave când vine vorba de „solomonizat‟ trupul uman.
Având în vedere că aici personajele au și abilități supraomenești, cu atât mai mult măcelul este mai divers și mai sângeriu.
Partea finală este una înfricoșătoare doar din simplul motiv că A1DP te îngrozește prin ceea ce este capabilă să facă și aici, revenind la MCU, Dr. Strange putea pur și simplu să o invite pe A1DP la cumetria cu Thanos, că îl rezolva ea singură fără să spargă vreo broboană de sudoare.
Da, atât de puternică este. Și nu, nu exagerez.
Dacă bugetul rahitic și anorexic poate fi scuzat, nu pot să trec cu vederea lipsa de originalitate a firului narativ, cel puțin bucata care nu avea treabă cu abatorul.
Se lungește povestea adolescentină cu o iubire neîmplinită și alunecă pe panta jelaniei telenovelistice de începuse să mi se ofilească interesul pentru că eram ca leguma pe timp de secetă, mă stingeam ușor din cauza plictiselii.
Dacă stăteam cu griji că nu pricep legătura dintre ceea ce se întâmplă în The witch: Part 2 – The other one cu ce am văzut în The witch: Part 1 – Subversion, într-un final m-am liniștit, că punctele sunt unite frumos cu un twist nebănuit.
Dar odată cu liniștea, a venit o altă agitație, m-am scărpinat când nu a trebuit, nu era cazul să văd acum cele două filme pentru că 2-ul este doar un setup, un aranjament narativ, care ne anunță să stăm pe fază pentru The witch: Part 3 – Atzb elit ocut otzii, că ăsta ar fi un titlu potrivit.
🏆 Verdict
Filmul este salvat de ultima jumătate de oră care detonează niște secvențe de cafteală între toate taberele combatante implicate de toată frumusețea, măcar conceptuală, dacă vizual cam șchioapătă.
Dacă aveți răbdare să navigați printre siropoasele probleme amoroase nevotante și să rezistați unor prime acte destul de neinspirate din punct de vedere al poveștii, atunci veți fi întâmpinați de un final incandescent.
Practic, la un moment dat, senzația asta de: „Pff, mai este muică mult din film‟?
va deveni: „Holy shit, dar-ar puricii în mine, ce-i asta‟?
Deși mai grandios ca primul film, nu mi s-a părut la fel de atractiv, în ciuda opulenței acțiunii, la partea de poveste a cam scârțâit.
Însă abia aștept partea a treia, sper să nu treacă iar patru ani, că o să îmi pierd interesul.
Pentru The witch: Part 2 – The other one o să fiu un pic mai neofertant și nu-i aprind decât 7 artificii.
(3,5 / 5)
o alta marie cu aceasi palarie…sub 1 totusi…abia asteptam o continuare la 1…dar cand colo a fost ceva paralel cu mica intersectie la final.
Da, sub prima parte, practic nu a fost o continuare per sez, ci o poveste paralela. Acum n-avem decat sa asteptam 3-ul care sa uneasca primele 2 filme.