Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Fără mare tragere de inimă, o să vă scriu mai încolo de ce, am pornit Netflix să mă chiorăsc la Day shift, un film cu Jamie Foxx în rol principal și regizat de un începător, J.J. Perry, anterior coregraf de lupte.
🎬 Premisă
Fratele nostru, Bud (mai sus pomenitul Jamie Foxx – Spider-Man: No way home), are la prima vedere o slujbă de toată jena, curățător de piscine, adunând rahatul lăsat de alții prin apa ajunsă acum jegoasă.
Acasă, de fapt fosta locuință, acum a ex-nevestei, îl așteaptă o mândrețe de fată pe care o tot dezamăgește, neținându-se de promisiuni.
Hai că nu vă mai țin în miasmă de usturoi, că vă pute gura, Bud nu-i deloc adunător de jeg din piscine, asta este doar de fațadă, omu-i vânător de vampiri, dar unul pe cont propriu pentru că este dat afară din sindicat pentru că nu respectă regulile.
Chiar prima scenă din Day shift îl bagă în belite pe Bud pentru că acesta dă în bot cui nu trebuia, se pune rău cu Audrey, un vampir din ăla țâfnos și ofticos care vrea să-ți întoarcă înzecit pocinogul pe care i l-ai făcut.
💭 Comentariu
Mă așteptam ca Day shift să fie mai mult Day shit pentru că din trailer nu părea a se ridica la cine știe ce înălțimi, doar Snoop Dogg era high de tot, și când Snoop Dogg apare într-un film, deja interesul mi se scufundă instantaneu.
Dar surprize, surprize, Day shift este un film antrenant și din cale afară de distractiv.
Povestea, dă-o-n colții mă-sii, n-are ea prea multă coeziune sau logică elementară, de verosimil nici n-are rost să pomenesc, dar se simte din plin că filmul este opera cuiva care se pricepe la acțiune.
Prima secvență este elocventă pentru întreg filmul, nu doar că începe direct cu atingeri la corazon folosind epica melodie California love, dar dacă veți fi impresionați de acțiunea nebunească și imaginativă, care se folosește foarte deștept de abilitățile vampirești, atunci vă veți bucura de aproape 2 ore de scandal neîntrerupt.
Fiind și produs de Chad Stahelski (regizorul francizei John Wick), nici nu este de mirare că Day Shift seamănă foarte mult cu aceste filme, fiind practic vorba despre un gagiu supărat rău care belește în moduri cât mai brutale și fanteziste niște vampiri, deci este un John Wick cu argint și usturoi.
Luptele intense pun la treabă anatomia umană, de fapt a vampirilor, și am rămas crucit cu apa sfințită-n gură de modul ireal în care se contorsionează, se rotesc, se dezmembrează, se pliază și se reîntregesc trupurile penetrate de supranaturalul cu colți ascuțiți.
Păcat că filmele de acest gen, în care acțiunea joacă un rol important, încă folosesc case cu pereți din carton pentru că trec personajele prin ei cu o ușurință atât de mare de o depășește pe cea a vitezei shaormei prin intestine.
Dacă se bușeau ăștia prin niște case de pe la noi, rămâneau lipiți de pereți ca musca de căc…. asfalt.
Ritmul din Day shift este foarte alert, secvențele de acțiune se perindă ca un bulgăre rostogolitor care se face tot mai mare și am rămas uneori fermecat de imaginația bolnavă avută de scenariști în a creiona fel și fel de prăpădiri vampirești. Că n-au ele vreo fărâmă de realism, nici nu are importanță, contează doar că-s distractive.
Și filmul este și al dracului de amuzant pentru că avem o relație dinamică între Bud și Seth (Dave Franco – 6 underground), supervizorul său, un pămpălău de birou care se trezește fără să vrea la munca de teren care se lasă cu multe tremuriciuri fricoase și slăbiciuni ale vezicii.
Filmul mi-a adus aminte de From dusk till dawn, este făcut cam pe aceeași structură, nefiind un film clasic și plictisitor cu vampiri, aici aceștia au niște aptitudini originale (cel puțin așa le-am perceput) al căror potențial nu a fost irosit.
Nici măcar Snoop Dogg (The beach bum) nu a avut capacitatea de a mă enerva, chiar dacă joacă același personaj fumat (pentru că, probabil, așa era și el când și-a tras cadrele). Ba chiar nu se sfiește să facă un pic mișto de el, bâza este subtilă, dar ușor identificabilă.
🏆 Verdict
Ce bine este să mai dai peste câte o surpriză plăcută ca Day shift când și când, mai ales când pleci cu preconcepția că filmul va fi o mizerie.
Și poate așa va fi pentru mulți, dar pe mine nu m-a lăsat deloc rece, din contră, chiar m-a impresionat pe alocuri prin inventivitatea scenelor de acțiune care au fost un deliciu sângeros și plin de fracturi, decapitări și spintecări numai bune de privit cu creierul trimis să rezolve ecuații de gradul 3 cu logaritmi și necunoscute.
Narativ este clar că Day shift are multe probleme, dar sufletu-mi râdea necontenit de bucurie datorită secvențelor absurde și demente care se perindau rapid pe ecran.
Astfel, am primit multe compensatorii care m-au făcut să uit că regizorul nu le bunghește pe sentimente și dramatism, el este mai mult cu cafteala coregrafiată și cât mai zănatecă.
Așa că mă văd nevoit să înghit în sec că am judecat Day shift doar după trailer și pentru că m-a distrat enorm sunt hotărât să-i cumpăr la preț cinstit 8 colți de vampir.
(4 / 5)
