N-am trecut pe la Zoo, ci pe la cinematograf să urmăresc filmul Tigru.
Sau cum mai este tradus în exterior, Day of the tiger.
🎬 Tigru – Premisă
Filmul este bazat pe fapte reale și, slavă Domnului, nu-i despre comunism sau revoluție.
Un mafiot sau ce naiba era el, jucat de Alex Velea (Zăpadă, Ceai și Dragoste), că îl ajută fizicul, este călcat de lege și lăsat fără animalul de companie, o tigroaică pe numele ei Rihanna.
Ajunge la o grădină zoologică și este luată în primire de către medicul veterinar Vera (Cătălina Moga – Miracol).
Cum ea trece printr-o criză personală destul de tragică, face o eroare umană ce are efecte nefaste, lasă deschisă poarta de la țarcul animalului sălbatic care se pierde în pădurea din apropiere.
Imediat Ro Alert-ul intră în acțiune, sunt formate echipe de căutare și plecăm pe urmele tigrului înainte ca acesta să cauzeze niscai victime omenești.
💭 Tigru – Comentariu 🍿
Drama nu se concentrează pe animal, nu acel animal, care cade cumva în plan secund, este doar scânteia care declanșează adevărată bombă din film.
Protagonista reală este Vera, un personaj cât de poate de normal și de banal.
Și tocmai aici rezidă farmecul ei, pentru că indiferent cu ce combinație de cromozomi te-a înzestrat genetica, te regăsești în acest personaj.
Are o viață ternă, lipsită de prea multe bucurii, o existență în care se îngrămădesc problemele unele peste altele și în care speranța devine tot mai subnutrită.
Aș putea pomeni mai mult despre ceea ce o roade pe Vera, dar subiectul este prea trist și emoționant pentru a-l dezvălui în aceste rânduri nedemne.
Dar tumultul birocratic prin care trece demonstrează, dacă mai era nevoie, cât de regresivi suntem în gândire.
Și cum ne ghidăm acțiunile de azi pe baza unor cutume de acum mii și mii de ani, unele perimate de foarte multă vreme, dar încă păstrate în brațe de niște sutane rupte de realitate.
Da, este vorba despre religie, dar nu mai insist asupra acestui subiect pentru că nu are rost.
Las în pace așa zisa dogmă creștinească pentru că adepții ei sunt tare sensibili și deja mi i-am pus în cap cu ce am scris despre Arsenie, viața de apoi.
Deși Vera este o oarecare căreia nu i-ai acorda atenție în viața de zi cu zi, aici are un farmec aparte care m-a captivat.
Chiar mai mult decât tensiunea generată de necunoscutul poveștii, că nu știam dacă și când va sări tigrul hămesit pe noi din cine știe ce boschete mai stufos.
Asta pentru că are lipici, cel puțin eu m-am atașat de ea și am devenit simpatetic față de corvoada ei sufletească deși Vera este cea care a greșit, iar eroarea ei poate avea consecințe fatale.
Cred că PETA va da în clocot urmărind acest film deoarece aici se văd avantajele cinematografiei românești înapoiate din punct de vedere financiar.
Neexistând un buget grandios pentru efecte speciale, a fost folosit un tigru real pentru filmări, iar mânuitorul lui nu a fost nimeni altcineva decât Thierry Le Portier.
Nu sună cunoscut numele său, dar este cel mai șmecher dresor de astfel de animale, el s-a băgat cu biciul și în filme ca Gladiator și Life of Pi care, la rândul lor, au avut tigri pe celuloid.
Cătălina Moga face un rol foarte bun, dând viață unui personaj imperfect care nu tinde spre sublim, ci vrea doar o simplă izbăvire sufletească.
Motivul care o împinge spre acest deziderat are potențialul de a te îngropa în lacrimi.
🏆 Tigru – Verdict 👍 sau 👎
În ciuda faptului că nu colcăie de evenimente palpitante, că în mare parte doar asistăm la zburătăcirea bezmetică a personajelor prin pădure după tigru, filmul m-a prins în mrejele sale.
Pe lângă imprevizibilul inerent pe care l-am disecat anterior, că-mi stătea copanu-n gât de frică să nu îl miroasă Rihanna, Tigru atrage prin drama sensibilă prin care trece Vera.
Pare-se că toată lumea este împotriva ei, de la gagiul infidel jucat de Paul Ipate (Moromeții 2) și până la marii prelați ai Arhiepiscopiei imuni ca niște stane de piatră la cerințele ei justificate.
Tigru nu este despre tigru, ci despre viață în general, această mașteră perversă care nu ne vrea deloc binele și care ne dă cu leuca în cap când ne e lumea mai dragă.
Filmul este, pe alocuri, și absurd, chiar comic de suprarealist, dar stau și mă întreb dacă nu cumva unii risipitori de aer nu ar fi în stare să se dedea la asemenea acțiuni precum cele prezentate aici.
Contrastul dintre ce se întâmplă într-un anume punct al poveștii și refuzul hotărât al popimii bazat pe pilde scripturale arhaice nu face decât să întărească ideea că trăim într-o lume nebună, nebună, nebună.
Nu știu de ce mi-a plăcut Tigru pentru că nu are nimic special în mod deosebit. Sau poate tocmai de asta?
Însă pentru că este ceva proaspăt în peisajul filmelor românești și a încercat să abordeze un subiect original, am să-i ofer 8 hălci de carne congelată.
Este un debut de lungmetraj promițător pentru Andrei Tănase, sper să nu cadă în mirajul producțiilor artistice doar de dragul de a fi artistice.

YouTube #shorts
https://youtube.com/shorts/PVFtVQykczU